Pomenirea Sfîntului Mucenic Areta și însoțitorii săi (sec. VI)

Sfîntul Areta a fost un mare dregător creștin al cetății Negran, din Etiopia, pe vremea cînd la Constantinopol era împărat Iustin cel bătrîn, iar Etiopia era condusă de un rege creștin, Elezbaan. În acea vreme, în Arabia, s-a ridicat un împărat, Dunaan, mare prigonitor al creștinilor.

Auzind Elezbaan că Dunaan a început să-i ucidă pe creștini i-a declarat război și l-a învins, obligîndu-l să plătească bir și să încheie pace. După puțină vreme, Dunaan și-a încălcat legămîntul, a omorît pe ostașii lăsați să păzească cetățile și le-a cucerit prin viclenie. Singura rămasă neatinsă era Negran, unde mai marele dregătorilor era Areta. Văzînd că nu poate pune mîna pe Negran, Dunaan s-a jurat în fața dregătorilor din cetate că nu le face nici un rău, ci va cere doar dăjdiile către împărat și apoi îi va lăsa în pace. Toți, cu excepția lui Areta, au fost de acord. Numai sfîntul, bătrîn peste 90 de ani, le-a grăit cuvintele apostolului: „Stați deci tari în libertatea, cu care Hristos ne-a făcut liberi și nu vă prindețui iarăși în jugul robiei”. Și a avut dreptate, căci după ce a intrat în cetate, Dunaan și-a încălcat jurămîntul omorînd pe toți cei care mărturiseau că sînt creștini, bărbați și femei. Atunci, și Sfîntul Areta, cu bărbăție și mărime de suflet, a primit lupta muceniciei, deși era atît de bătrîn, că abia putea umbla. Acest luptător al dreptei credințe a luat moartea prin sabie, după ce, mai întîi a întărit prin cuvintele sale pe toți cetățenii, în credința în Hristos. Au fost omorîți, în acele zile 340 de creștini. (C.Gh.)