Cei doi Sfinți Mucenici au trăit pe vremea împăratului Constanțiu (337-361), care pornise o prigoană împotriva credincioșilor. Toți creștinii erau urîți, chinuiți și uciși. La curtea lui Constanțiu erau doi dregători, Eusebie și Filip, care aveau ochii ațintiți asupra creștinilor și supravegheau Biserica. Ei ai cauzat moartea Sfîntului Pavel Mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului, pe care l-au trimis în Armenia, unde au îndemnat pe arieni să-l sugrume. Marcian și Martirie au fost ucenici ai acestui mare patriarh. Amîndoi erau notari, adică scriau toate învățăturile și faptele patriarhului lor. Erau oameni învățați, cunoscători ai Sfintei Evanghelii și aveau multă îndemînare în mînuirea condeiului și a cuvîntului, propovăduind adevărata credință și apărînd-o de loviturile ereticilor.
După moartea patriarhului Pavel, arienii și-au îndreptat toată otrava asupra Sfinților Marcian și Martirie, pe care au încercat să-i momească cu felurite făgăduieli pentru a renunța la ortodoxie. Dar ei au ales să rabde decît să trăiască în rătăcire. Văzînd că nu-i pot îndupleca, ereticii le-au tăiat capetele cu sabia. Trupurile lor au fost îngropate la una dintre porțile Constantinopolului. Mai tîrziu, Sfîntul Ioan Gură de Aur a înălțat o biserică în cinstea lor. (C. Gh.)
Lasă un răspuns