Sfînta Anastasia a trăit pe vremea împăraților Deciu și Valerian, care au început o puternică prigoană împotriva creștinilor. Romană de neam, Sfînta Anastasia se afla într-o mică mănăstire de fecioare, din apropierea Romei, unde era stareță călugărița Sofia. Rămasă orfană la vîrsta de trei ani, Anastasia a fost luată de bătrîna Sofia și crescută la mănăstire.
Oricît era ferită de lume, oamenii au aflat de frumusețea și înțelepciunea ei, și mulți au cerut-o în căsătorie. Însă ea a rămas neclintită în dragostea către Hristos. Dregătorul Prov, cînd a auzit de această fecioară, a trimis ostași să o caute. Aceștia au adus-o înaintea lui în lanțuri. Prov a sfătuit-o să-și caute un bărbat și să se mărite, să se închine zeilor, ca frumusețea ei să nu se piardă în zadar. Însă ea a răspuns că „viața și veselia mea este Domnul Iisus Hristos, pentru Care de o sută de ori, de ar fi cu putință, sînt gata să mor”. Prov a poruncit să fie bătută, soldații i-au sfîșiat veșmintele, au ținut-o într-un fum înecăcios, apoi au bătut-o cu toiege și i-au zdrobit oasele pe roată. Înfuriat că nu înceta să-l mărturisească pe Hristos, Prov a pus-o la chinuri și mai cumplite, încît poporul din Roma a început a murmura împotriva acestor cruzimi, iar mulți s-au apropiat de credință și s-au lepădat de idolatrie, botezîndu-se. Sfînta Anastasia a fost scoasă afară din cetate și i s-a tăiat capul. (C. Gh.)
Lasă un răspuns