Un număr de 65 de elevi din satul Coteni, comuna Buhoci, fac zilnic naveta cîte 10 kilometri pentru că sediul școlii lor arată ca după război, adică fără tavane, fără fereste și uși. Școala a fost afectată de calamitățile din anul 2000 și se impuneau reparații capitale. Autoritățile locale au început lucrările cu bani de la bugetul local și, în egală măsură, de la bugetul județean. Cu toate acestea, în prag de iarnă și al doilea an consecutiv, elevii sînt siliți să-și facă orele la școli aflate la cîțiva kilometri de satul lor, pentru că administrația locală nu a mai avut bani să continue lucrarea. „În anul 2000 a plouat cu gheață, iar acoperișul și ferestrele au fost sparte. Am început lucrarea în luna august din cauza lipsei fondurilor pentru o așa investiție de anvergură. Numai pentru acoperișul de tablă cu tot cu scheletul de dedesubt, care a trebuit să fie înlocuit complet, precum și pentru hornurile de la sobe ne-au fost necesare peste 700 de milioane de lei. Noi n-am avut la dispoziție decît 200 de milioane de lei din fondurile locale și încă 200 de milioane de lei de la Consiliul Județean. Cu restul de bani, peste 300 de milioane de lei am rămas datori, iar firma cu pricina a sistat lucrările. Pentru punerea ei în funcțiune am mai avea nevoie de încă 2,5 miliarde de lei. Nu avem banii aceștia, dar avem promisiuni de la Consiliul Județean că ne vor ajuta măcar să achităm datoria”, declară primarul comunei Buhoci Mihai Antuca.
Copiii din sat pleacă dimineața la ora 5.30 de acasă ca să prindă autobuzul care trece spre Bacău și ajung la școală la ora 6.10. „Ne este milă de ei și din cauza asta ne-am adaptat cumva orarul școlii. Noi ar trebui să începem orele la ora 8.30, dar ca să nu-i ținem prea mult în școală degeaba începem cursurile la ora 7.30. În acest fel putem să terminăm programul și mai devreme, în așa fel încît să poată prinde și autobuzul care îi duce acasă”, spune directorul școlii Buhoci, Maria Timofte.
Pe drum, zgribuliți de frigul care pătrunde în oase, un grup de copii se îmbuzeau în stația de autobuz. „Mă trezesc în fiecare dimineață la ora cinci jumătate și merg pe jos cîte patru kilometri la dus și alți patru la întors. Eu nu mai apuc autobuzul decît rar de tot. Îngheață sufletul în mine de frig”, spune un puști vînăt de frig. „Școala se tot repară de vreo doi ani și nu se mai termină. Noi ce putem face decît să ne ținem de carte așa cum putem, mai pe jos, mai cu un autobuz, mai cu un maxi-taxi care mai vine pe aici, prin comună. Poate că o vor termina măcar la anul, că ne-am săturat de frig și de mers atîta drum”, spune și o fată care încerca să-și stăpînească clănțănitul dinților.
Problema transportului este una destul de spinoasă pentru conducerea comunei. „De cîtva timp am început tratativele cu o firmă de maxi taxi, am stabilit prin hotărîre de consiuliu local o rută, iar patronii au trimis din oră în oră cîte un microbuz care merge pe ruta Bacău – Buhoci. Numai că cei de la Autogară (SC Bistrița Transport SA) au început să ne facă greutăți. Nu le convine, că le iau clienții și au început să facă tot felul de sesizări pe la Autoritatea Rutieră n-ar avea aviz de la ei. Numai că Autogara are doar un traseu de tranzit pe la noi prin comună și vine de cîteva ori pe zi pe aici. Ca să nu mai spun că după negocierile cu patronul firmei de maxi taxi elevii mergeau gratuit, profesorii și funcționarii din comună au abonamente cu preț mai mic decît cel de la autogară. De cînd au început cu șicanele, microbuzul nu mai vine prin comună, iar elevii noștri trebuie să plătească biletul întreg. Unii dintre ei au bani, dar sînt puțini, restul merg pe jos”, mai spune primarul comunei. (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns