• boboacele se gîndesc la băieții din clasele mai mari, băieții la iubita prietenului cel mai bun • sînt și vise legate de școală, dar atunci ele sînt rugăminți ca profesorul să nu deschidă catalogul la numele respectivilor elevi
Școală, profesori, teme, teze, ore de la 7.00, lucrări din abundență, note proaste. Asta-i viață? Și de adolescent, pe deasupra! Dar noi știm să ne cruțăm. Uite de-aia, acasă, pe stradă, dar mai ales prin ore, sîntem într-o continuă visare.
Plictiseală. Cam aceasta este atmosfera în care se derulează cele mai delicioase vise ale elevilor. E ora 7.00, stai în banca ta și visezi, nu pentru că ești somnoroasă, ci ofticată, amintindu-ți că în vis, frumosu’ ți-a zîmbit, în sfîrșit. Și-atunci totul în jur părea că-ți cînta și suna, și tot suna, și-ai recunoscut ceasul deșteptător. Și ți-e ciudă pentru că n-ai reușit să-ți dai seama dacă într-adevăr ție iți zîmbea și nu prietenei tale.
Și cum să nu te visezi cu frumosu’ de la clasa vecină într-un restaurant, numai voi și lumînărele, în ora de la 13.00 la 14.00?
Visezi pentru că n-ai chef de oră (nu că ai avea vreodată) și-atunci îți programezi o durere de cap sau de măsea, pentru a fi sigur că profu’, înțelegător, te va scuti de efortul de a colabora la lecție, fiind mulțumit și chiar recunoscător pentru efortul de a-l onora, totuși, cu prezența, în asemenea momente dureroase ale exintenței tale.
Motive avem, condițiile ni le creăm singuri, dar…ce visăm prin ore?
Multi iși imaginează o viață mai frumoasă și mai ușoară decît cea de elev. Unii visează la iubita prietenului cel mai bun și plănuiește o întreagă strategie de atac. Oricum majoritatea se gîndesc la o iubire ca-n povești. Se simte cineva?
Boboacele au marturisit că în timpul orelor, de cele mai multe ori, gîndurile fug „undeva, departe”. Spun că întotdeauna se visează în centrul atenției colegilor de la clasele mai mari. Trebuie să recunoaștem că nici profii nu lipsesc din visele noastre. O colegă mi-a spus că-și imaginează cum ar arăta profesorul X chel sau… nu cumva doamna Y are perucă? Visăm la pauză, parcă auzi sunînd clopoțelul și, cîteodată, chiar te trezești spunînd: „A sunat!”, iar profu’, crezînd că vorbești cu colega, te întreabă automat: „Cin’ te-a sunat? Se confiscă! Regulamentul…mobilul…a!”
Desigur, sînt și vise în care ne preocupă școala: „Dă Doamne să nu mă asculte!”, „Sa nu se deschidă catalogul la mine!” Un elev care este cît de cît atent la ceea ce se predă aude ceva de genul: „Forța de atracție dintre noi doi este invers proporțională cu pătratul distanței care ne desparte”, „Posibilitatea ca noi doi să rămînem împreună este nulă”, „Cromozomul X a intrat în contact cu cromozomul Y și au trăit fericiți pînă la adînci bătrîneți”.
Ce visăm prin ore? „Coșmaruri dulci și vise amare”, recunoaște o elevă. (Mihaela ROMAN)
Lasă un răspuns