Acest Apostol a făcut parte din ceata celor 12 Apostoli ai Mîntuitorului. Era originar din Betsaida Galileii și se ocupa cu cercetarea locurilor din Legea Veche și din Prooroci, despre Mesia Cel așteptat. Cînd l-a cunoscut pe Iisus Hristos, Filip a lăsat totul și a devenit unul dintre cei mai zeloși ucenici, însoțindu-l pe Iisus pretutindeni. După pogorîrea Duhului Sfînt, Apostolul Filip a predicat Evanghelia în cele două Frigii din Asia Mică și în Ierapole. A străbătut mai întîi toată Siria și toată Asia Mică, și, întîlnindu-se cu Sfîntul Apostol Vartolomeu, au pornit împreună la propovăduire. În Lidia, Apostolii au fost primiți cu dușmănie de păgîni, au fost închiși în temniță, bătuți cu toiege, împroșcați cu pietre. Au scăpat de la moarte datorită unui păgîn influent, care s-a botezat și care i-a ajutat în cele din urmă să boteze toată comunitatea. Cei doi Apostoli s-au întîlnit și cu Sfîntul Ioan, care propovăduia tot în Asia. La Ierapole, Sfinții au vindecat un orb de 40 de ani, Stahie, care a trecut la creștinism împreună cu toată familia. Mulți păgîni, auzind de minunile Apostolilor, s-au botezat, crezînd în Hristos. Dregătorul cetății, auzind de acestea, a dat poruncă și, prinzînd în lanțuri pe Sfinți, au legat de picioare pe Sfîntul Filip și l-au răstignit cu capul în jos. Pe cînd îi găureau cu sfredelul gleznele picioarelor, Sfîntul și-a dat duhul. După aceasta, s-a cutremurat pămîntul și mulți oameni au fost înghițiți. (C. Gh.)
Lasă un răspuns