• afirmă Simona Păduraru, cea mai titrată înotătoare din Bacău și titulară în lotul olimpic
Simona Păduraru, fără doar și poate cea mai galonată înotătoare băcăuană, s-a întors în martie de la Pitești cu umerii grei de povara celor opt medalii cucerite la Campionatul Național de Înot al seniorilor în bazin acoperit. Performanța reușită atunci a doborît recordurile oricărui alt înotător român la un campionat național: opt medalii din opt posibile (4 aur, 3 argint, 1 bronz). Dubla campioană europeană la juniori și campioană europeană la seniori a ieșit în evidență, în vară, și la finalele „naționalelor” în bazin descoperit, acolo unde Simona a renunțat, pragmatic, la cîteva dintre probe. Cu toate că și-a doborît toate recordurile personale la „europenele” de la Berlin, din iulie – august 2002, Simona nu a reușit să urce pe podium la concursul din capitala Germaniei. Cursa pentru medalie la 400 metri liber a fost una dintre cele care se poate vedea foarte rar. Plecată din blocstart ceva mai tîrziu decît adversarele sale, Simona a recuperat metru cu metru și s-a apropiat de o medalie de bronz pe care o merita. I-au lipsit 10 sutimi de secundă să o capete, deși a îmbunătățit cu două secunde recordul personal pe această distanță. Nu a luat nici o medalie dar a fost singura dintre sportivele române care a înotat în toate probele programate, patru la număr.
Antrenamente în condiții de ventilație maximă
După concursurile oficiale din primăvară și vară, pentru Păduraru a venit o binemeritată vacanță, despre care vom aminti mai tîrziu. Odată cu începerea toamnei, înotătoarea băcăuană a reluat șirul antrenamentelor sub îndrumarea antrenorului emerit Silviu Șalgău, în bazinul olimpic din Bacău. Cît a mai fost cald afară antrenamentele au decurs relativ bine, deși o parte dintre geamurile bazinului băcăuan erau sparte. Situația s-a schimbat apoi pentru că a intervenit perioada de „călire” a organismului: „Timp de o lună, trei zile pe săptămînă nu am fost în stare să-mi efectuez antrenamentele pentru că eram răcită din cauza curentului. Întrucît, anterior, avusesem pneumonie, organismul a devenit foarte sensibil la asemenea încercări astfel încît răceala mă prindea imediat. Mai stăteam un pic pe acasă pentru a-mi reveni, dar la scurtă vreme după reluarea pregătirilor o luam de la capăt cu boala. Numai eu și cu antrenorul știm prin ce am trecut. Slavă Domnului că l-am avut pe doctorul Bora aproape, și îi mulțumesc din tot sufletul, că nu știu cum o scoteam la capăt! În plus, domnul Bora m-a susținut și ajutat și în momentele de căderi psihice. Din fericire, s-au pus și geamurile și am trecut la condiții ceva mai omenești de pregătire. De atunci fac cîte două antrenamente zilnic pentru a recupera timpul irosit din cauza răcelilor. În toată acea perioadă un sprijin important am primit din partea directorului de la Elmet Internațional și din partea administratorului Pieței Centrale, Ovidiu Băncilă, care mi-a asigurat rația de fructe necesară refacerii și le sînt recunoscătoare amîndurora”.
Cea mai frumoasă vacanță din viață
Simona împarte apartamentul din Bacău cu fratele său, pe care îl are în grijă și la care ține mai mult ca la ochii din cap. Imediat după „europenele” de la Berlin și după trecerea examenelor de la facultate, Simona a decis să-și facă vacanța, împreună cu fratele ei, în Italia, acolo unde mama sa, pe care nu a mai văzut-o de aproape un an, muncește de ani buni. „A fost cea mai frumoasă vacanță din viața mea. Nu voi uita niciodată clipele de fericire trăite cu cele mai dragi ființe de pe acest pămînt. În sfîrșit, am putut să trec granițe și cu alt interes decît cel de a participa la concursuri. Frate-meu, cel puțin, nu a ieșit pînă acum în afara țării și am profitat la maximum. Am fost și la munte și la mare atît în Italia cît și în Franța și păstrez amintiri greu de exprimat în cuvinte. Și de Sărbătorile de Crăciun și Anul Nou ne propusesem să mergem în Italia dar nu se va putea deoarece programul de la lotul național nu-mi va permite. Oricum, vara viitoare ne vom scoate pîrleala. Pînă atunci, însă, țin morțiș să-mi iau fratele și să ne ducem, într-un week-end, la Poiana Brașov, unde ne vom întîlni și cu prietena mea Mihaela Pohoață, să vadă și el Castelul Peleș, iar după aceea să mergem într-un scurt pelerinaj la mănăstiri”.
Cădere psihică după „europenele” de la Berlin
Ratarea medaliei de bronz în cursa de 400 de metri liber de la Berlin a avut un efect consistent asupra psihicului Simonei. Ajunsă la capătul bazinului aproape în același timp cu colega sa de lot Camelia Potec, băcăuanca a privit imediat spre tabela de afișaj a rezultatelor și a aflat că a pierdut urcarea pe podium pentru numai 10 sutimi de secundă, un lucru greu de digerat, după cum ea însăși mărturisește: „Nu puteam să realizez că, deși avusesem timp mai bun în semifinale, am pierdut. După ce m-am întors din Germania nu m-am mai putut regăsi timp de o lună. Efectiv, nici nu puteam să dorm. Mă trezeam mai obosită decît atunci cînd mă întindeam în pat. M-am refăcut apoi cu vacanța și cu ajutorul doctorului Bora. La lotul național, din păcate, nu există o atmosferă care să-ți ajute la creșterea moralului. Fiecare este pe cont propriu și o spun cu durere. Mă uit cu invidie, cînd merg la concursuri internaționale, cum se ajută ceilalți, cum se încurajează. sînt atașați între ei și formează o familie. Probabil, și din acest motiv medaliile se duc în număr mai mare către ei”.
Bursieră la facultate
Simona a trecut cu bine cel de-al doilea an de studii la Facultatea de Educație Fizică și Sport din Bacău, ba chiar mai mult de atît. Deși, din cauza perioadelor de pregătire și a celor în care a avut concursuri, nu a putut frecventa zi de zi cursurile, înotătoarea, care a fost admisă la această instituție încă înainte de a termina liceul întrucît avea medalie la Campionatul European, a găsit înțelegere la profesori, aceștia reprogramîndu-i examenele. Odată „scăpată” de concursurile de înot, Simona a recuperat în timp foarte scurt perioada de absență de la școală și a trecut testele cu note bune și foarte bune. Una dintre fericitele consecințe a fost că a trecut de la „cu taxă” la „fără taxă”, iar cealaltă că a devenit și bursieră. Revenind la sport, să mai spunem că Simona vrea cu tot dinadinsul să-și ia revanșa pentru „eșecul” de anul acesta de la Campionatul European, drept care este hotărîtă să tragă de ea la pînă la limita suportabilității pentru ca Olimpiada de la Atena din 2004 să o prindă în formă maximă și de acolo să aducă medalia pe care și-o dorește atît de mult. (Marius AMBROZIE)
Lasă un răspuns