Sfîntul Mucenic Iacob a fost un mare dregător la curtea regelui perșilor. Creștin de origine, de neam cinstit, el trăia în bogăție și în cinste, fiind iubit de rege. Înșelîndu-se cu toate aceste binefaceri și cinstiri, cînd s-a declarat război contra creștinilor, Iacob a căzut de la credința în Hristos și a adus jertfe idolilor, închinîndu-se lor împreună cu perșii păgîni.
Din acest motiv, mama și soția lui Iacob s-au îndepărtat de el și i-au arătat, prin scrisori, păcatul greu pe care l-a săvîrșit. Că a ales mai mult dragostea împăratului, decît dragostea lui Hristos și pentru o slavă trecătoare a ales osînda rușinii veșnice. Sfîntul a înțeles greșeala făcută, s-a depărtat de legea necreștină a împăratului și a început să-și plîngă păcatul despărțirii de Hristos. Apoi, fără nici o ezitare s-a dus la curtea regală și a mărturisit că el crede în Iisus Hristos. Pentru că Sfîntul a revenit la credința în Dumnezeu, împăratul s-a mîniat pe el și a poruncit să i se taie fiecare încheietură a trupului, una cîte una. (C. Gh.)
Lasă un răspuns