Pro și contra

Sentințe directoriale

Războiul acuzelor și al declarațiilor macină de la temelii sistemul asigurărilor de sănătate, conflict în care cel care pierde sigur este asiguratul, adică bolnavul plătitor de contribuții la bugetul colectiv. Într-o recentă conferință de presă, doctorița Oana Chelaru, directorul CJAS Bacău, făcea aprecieri globale despre farmaciști și medici care, în opinia ei, s-ar face vinovați de lacunele ce afectează calitatea actului medical.

Era mai întîi vorba despre medicamentele compensate sau/și gratuite și depășirea plafonului de cheltuieli (nu-i o noutate) pentru care sînt deopotrivă vinovați medicii de familie mai întîi, dar și cei din spitale. Se dau cifre, se vorbește despre fonduri din anul viitor pentru decontare etc. Cîtă vreme situația este aceeași în întreaga țară, dar în unele județe situația este mult mai drastică, noi credem că pentru aceasta nu-s vinovați nici medicii, nici farmaciștii, ci sistemul asigurărilor de sănătate care nu-i în stare să asigure celor care contribuie la crearea fondurilor, minimum de garanții pentru ocrotirea sănătății. Credem că este vorba de un viciu de formă căruia îi cad deopotrivă victime și cei puși să administreze fondurile, cît și cei cărora le sînt destinate (de fapt cei care le alimentează lună de lună). CNAS adună de la contribuabili sume atît de mari încît rămîn de la un la altul și le înghite bugetul de stat, ceea ce nu-i deloc normal. În același timp, sînt constrînși să reducă pînă la ridicol rețetele solicitate de pacienți. Iar farmaciștilor nu li se decontează rețetele onorate.

Pentru această situație sînt acuzați medicii de „prescrierea abuzivă a medicamentelor”, medicii de familie nu știu să își asume responsabilitatea, se precizează fără echivoc. Se aduc acuzații grave la adresa medicilor. „Ei citesc diagnosticul pacientului, privindu-l așezați comod în spatele biroului, după care le recomandă analize la medicii de specialitate”. La asemenea consultație și recomandare de analize urmează și prescrierea de medicamente și filipica împotriva medicilor continuă: „Cît despre medicamentele pe care le prescriu, e inutil să mai adăugăm că, dacă ezită (?!?) diagnosticarea, și tratamentul este impropriu”. Logică, nu glumă! După știința noastră, acești medici de familie sînt bine școliți în centre prestigioase ale învățămîntului medical. Au dat concurs și au parcurs ciclul rezidențial, au dat examene pentru obținerea gradelor profesionale, între pacienții lor sînt și colegi de profesie. Cum și-ar putea permite compromisul unui tratament ca cel descris mai sus?! Credem că este riscant să anatemizezi în bloc. Astfel de aprecieri venite de la o autoritate județeană așa de importantă sînt de o gravitate deosebită. Fără exemple concrete, nu-s de acceptat. La rîndul lor, medicii din unitățile spitalicești publice prescriu orice, și vitamina C, fără să se gîndească dacă medicamentul poate fi eliberat în regim compensat/gratuit sau nu. La sărăcia din spitale, ce poate recomanda un medic? Se aduc acuzații grave medicilor fără să se aibă în vedere că sistemul asigurărilor este deficitar. Aici se administrează banii comunității, nu ai statului, ori banii comunității, în loc să fie puși la dispoziția actului medical, sînt fie cheltuiți pe confortul administrativ al CNAS, fie al CJAS, fie ajung în bugetul de stat cu totul nejustificat. În felul cum sînt rostite sentințele de la pupitrul directorial, autoritatea medicului este știrbită. Ba chiar anulată. Medicii, de-a valma, sînt puși cu fața la perete, pe coji de nucă, farmaciștii așijderea. Vorbele rănesc precum gloanțele, iar rănile rămîn nevindecabile. Medicii, din cîte știm, n-au știrbit cu nimic autoritatea Casei, n-au făcut decît au solicitat ce se cuvine după Legea Asigurărilor de Sănătate. Atunci de ce nu se respectă deontologia actului medical? Dacă-mi este îngăduită opinia, sîntem de părere că asupra felului cum își fac medicii datoria profesional trebuie să se pronunțe Direcția de Sănătate Publică și Colegiul acestora. Competența profesională să aprecieze cum își fac medicii datoria și dacă mai respectă „jurămîntul lui Hipocrate”. În acest ping-pong cu medicii și farmaciștii se strecoară și o amenițare severă cum că: „vor fi aplicate sancțiuni care să meargă pînă la destituirea conducerii CJAS (să fie vorba de autodestituire?) dacă se constată că nu am făcut verificări pe tema modului de prescriere și eliberare a rețetelor…”

„Curat destituire”, ar spune un personaj din Caragiale. (Valeriu Traian)