Vîscul este o plantă de leac și farmece încă de pe vremea strămoșilor noștri. Preoții celți o considerau o plantă sfîntă, un leac universal ce putea să înlăture orice rău. Preoții o tăiau cu cuțite și seceri de aur, în cadrul unor ceremonii festive. Vechii medici naturiști foloseau vîscul ca un mijloc excelent și cu acțiune sigură în combaterea epilepsiei. În zilele noastre, vîscul este recomandat contra spasmelor cronice și a acceselor de isterie. Frunzele și tulpinile se culeg numai de la începutul lunii octombrie pînă la mijlocul lunii decembrie și în lunile martie și aprilie. În celelalte luni, vîscul nu are putere de leac. Plantele cu cea mai mare forță curativă sînt considerate cele de pe stejari și plopi, dar și cele de pe brazi, pini și pomi fructiferi au putere vindecătoare. Frunzele și tulpinile vîscului nu sînt otravitoare, însă mare atenție la fructe!
Vîscul influențează pozitiv funcționarea întregului sistem glandular și se realizează performanțe excelente în stimularea metabolismului. Acțiunea sa asupra pancreasului este atît de bună, încît la o cură continuă de ceai de vîsc, diabetul pote dispărea. Pentru tulburări de metabolism, ar trebui să se facă o dată încercarea de a bea, în mod regulat, timp de cel puțin o jumătate de an, ceai de vîsc. Pentru tulburări hormonale se prescriu două cești de ceai pe zi, una dimineața și una seara. Vîscul este un leac extraordinar contra arterosclerozei și este foarte apreciat și recomandat în apoplexie. Ceaiul de vîsc este folosit și ca mijloc hemostatic. Tras rece pe nas, oprește hemoragiile nazale, consumat ca ceai oprește hemoragiile pulmonare și intestinale din timpul tifosului sau al dizenteriei.
Vîscul este leac stimulant al funcțiunii cardiace și circulatorii. Astfel, calmează inima agitată și fortifică activitatea cardiacă, vîscul avînd efect cardiotonic. Toate fenomenele secundare legate de o tensiune arterială anormală – cum ar fi congestia cerebrală, senzațiile de amețeală, vîjîitul în urechi și tulburările de vedere sînt îndepărtate. Pentru hipertensiune arterială se recomandă să se bea zilnic trei cești cu ceai de vîsc preparat în așa-numitul extract rece și, băut încetul cu încetul, va normaliza și funcțiile inimii, circulația sîngelui, realizîndu-se astfel o putere mai mare de muncă. Ar trebui efectuată măcar o dată pe an o cură de șase săptămîni cu ceai de vîsc, astfel: se beau timp de trei săptămîni cîte trei cești pe zi, timp de două săptămîni cîte două cești pe zi și, timp de o săptămînă, cîte o ceașcă pe zi.
Și femeile ar trebui să apeleze la ceaiul de vîsc. Normalizarea circulației sîngelui aduce după sine o încetare a dereglărilor menstruale, mai ales a menoragiilor, precum și a metroragiilor postpartum (de după naștere). Sucul proaspăt de vîsc poate înlătura sterilitatea. Vîscul trebuie spălat bine și presat, cît este încă în stare umedă, cu ajutorul storcătorului electric. Se iau din acest suc cîte 25 de picături în puțină apă, dimineața pe stomacul gol, cu jumătate de oră înainte de micul dejun și seara, înainte de culcare. (Ing. Iulia BARBU)
Lasă un răspuns