Mîine este praznicul Sfîntului Niculae, așteptat cu nerăbdare, bucurie și speranță de către toți copiii. După un an de peregrinări prin astă-lume, purtînd cu el promisiunea, bunătatea și fapta, poposește încă o dată printre noi spre a ne face fericiți. Aseară, tîrziu, mi-a bătut la ușă un pici, mare cît vestitul Neghiniță și isteț precum voinicul din poveste. De sub cușma uriașă, pusă șmecherește pe-o ureche, doi ochi ca azurul mă priveau iscoditori, iar în mîna cît aluna de mare ținea un plic alb, imaculat, pe care mi l-a întins rostind: ia-l, nene ziaristule, și dă-il Moșului. Tu ajungi mai ușor la el. Dar ai grijă nu cumva să nu faci ce te rog, că-ți ridici toți fîrtații în cap. Sînt destui cei care ne promit marea cu sarea, dar ne duc cu vorba. Asta a fost tot. Și a dispărut.
Curios din fire, m-am grăbit să deschid scrisoarea înainte de a da răspuns ultimatumului venit din partea acestui mesager neașteptat din ceata lui Pițigoi. Iată ce am citit:
„Dragă moșule Niculae,
Noi te cunoaștem și te iubim, chiar dacă te-arăți destul de rar pe la noi, probabil ai treburi mai importante prin alte părți, cu copii mulți, mai necăjiți și mai cuminți decît sîntem noi, dar să știi că ne bucurăm tare de tot cînd auzim că ești pe-aproape, iar părinții ne spun că vii să ne vizitezi. Pentru diseară am pregătit ghetuțele și cizmulițele, care le avem, că sînt destui cei descuți care din această cauză nici nu pot merge la școală sau la grădiniță, fiindcă n-au bani să le cumpere. Ai grijă ce pui în ele, deși orice lucru venit de la tine ne bucură și ne face fericiți. Mihaela își dorește o păpușă Barby, din aia mică, pentru că una mare costă mult și sînt destui cei ce așteaptă daruri de la tine. Lui Ionuț i-ar face plăcere o rachetă cu un cosmonaut, visează să se facă astronaut, iar Piciu și-a făcut de mult planuri că va primi un toiag de înțelept, a auzit el, nu știu de unde, că acesta poate deschide toate ușile și împlini toate dorințele. Păi, dacă ar fi așa, de ce nu-și iau nenii ăia mari, care zic că ne conduc, cîte un toiag din ăsta, cu care să alunge toate necazurile? Chiar că nu mai pricep nimic! Lui Bobîrnac și Smărănduca adu-le dragoste, ca să nu-i mai bată părinții, asta-și doresc ei cel mai mult și mai mult, deși nu le-ar strica deloc, ba chiar le-ar prinde tare bine și o traistă cu merinde, că singurul lucru de care nu duc lipsă e foamea. Și mai adu-ne, nene moșule Niculae, dragoste, multă dragoste, gînduri bune pentru cei răi și hapsîni, înțelepciune pentru părinții săraci cu duhul, fapte frumoase, bucurii. Du de la noi, din preajma noastră, răutatea și suferința și fă-le să dispară ca și cum n-ar fi fost vreodată. Vrem inimi calde și mîini care să nu lovească, ci să ne hrănească, să ne învețe de bine și să ne mîngîie drăgăstos pe creștete. Iar noi îți vom dărui, la rîndul nostru, poezii și cîntece și jocuri, zîmbete luminoase și îmbrățișări duioase. Cerem mult, moșule Niculae? Te-așteptăm cu drag și nerăbdare, vom sta treji ca să te întîmpinăm cum se cuvine. Ai grijă să nu te ostenești prea tare, că vrem să vii și la anul și la mulți ani, chiar dacă noi vom crește și te vor întîmpina copiii noștri. Nu ți se pare amuzant, Moșule? Acum te lăsăm, că ai treburi multe, și ne vedem diseară. Dar nu înainte de a te ruga încă o dată să le spui celor mari și tari că noi existăm, că avem nevoie de ei nu cu vorbe, ci cu fapte, că așa cum ne cresc, așa ne vor avea. Te pupăm dulce și nu întîrzia la întîlnire. La revedere, dar rămîn cu tine, al tău Neghiniță, în numele tuturor copiilor de pe la noi”.
Mărturisersc, sînt copleșit, drept pentru care mă și grăbesc să dau scrisoarea la ziar pentru a ajunge, astfel, la cei despre care mi-a făcut rostire amicul meu de-o șchioapă. Pot oare, eu, să-i înșel așteptările. Dar ei, destinatarii? Dumneavoastră ce credeți? (Mihai BUZNEA)
Lasă un răspuns