Sfîntul Spiridon a trăit pe vremea împăratului Constantin cel Mare. Era originar din insula Cipru, mai întîi a fost păstor de oi, și a avut o fiică, Irina, care a trăit în feciorie toată viața. Pentru sfințenia vieții lui, a fost făcut episcop în cetatea Trimitundei și a primit de la Dumnezeu și darul tămăduirilor, încît a fost numit, datorită minunilor pe care le făcea, de minuni-făcător. În timp de secetă, a făcut de a plouat. Prin rugăciune, a potolit foametea, pentru că s-au spart de ploaie grînarele unde era ascuns grîul. A prefăcut un șarpe în aur, ajutînd un om sărac. În vremea prigonirii creștinilor de către Maximian-Galeriu, Sfîntul a fost prins și, mărturisind pe Hristos, i s-a scos ochiul drept, i s-a tăiat pulpa stîngă și a fost trimis în temniță.
Sfîntul Spiridon a luat parte la Sinodul întîi Ecumenic de la Niceea (325) unde a susținut, împreună cu alți Sfinți Părinți, că Hristos este cu adevărat de o ființă cu Tatăl. Sfîntului i se arătau îngerii și-i slujeau la Sfînta Liturghie. Îndurarea și milostivirea lui s-a văzut atunci cînd, păstor de oi fiind, au venit noaptea hoții să-i prade turma și, deodată, au orbit. Sfîntul, văzîndu-i în dimineața următoare în acea stare, nu numai că i-a vindecat de orbire, dar le-a dat la fiecare cîte un berbec, îndemnîndu-i să-și schimbe viața.
Sfintele lui moaște se află într-o raclă de preț, în insula Corfu. (C. Gh.)
Lasă un răspuns