M-am întîlnit cu inginerul Petru Rusu, nu-l mai văzusem de vreun an de zile, l-am găsit același om ponderat la vorbă, dar exuberant atunci cînd amintește de munca sa. Sînt mulți ani de cînd l-am cunoscut, lucra, undeva, la o fermă din județ, atunci, pare-mi-se, chiar am scris despre el, dar mai bine l-am cunoscut de cînd a venit la Stațiunea de cercetare și producție pomicolă, astăzi „Fructex” Bacău. Aici și-a pus acest om în valoarea nu atît cunoștințele, cît, mai cu seamă vocația, dragostea pentru pomi. „Sînt ca niște copii -mi-a zis nu o dată – îi vezi cum cresc, dar pentru asta trebuie să ai mare grijă de ei și patruzeci de ani te bucuri de roadele lor”. Ieri, cînd m-am reîntîlnit cu domunul Rusu, era în piață, aștepta o fată care lucrează ca vînzătoarea la ei, la „Fructex”, tocmai se întorsese de le „Facultate”, unde predă studenților probleme de Horticultură. „Vedeți – îmi arată el un centimetru de crenguță de măr – aici e altoiul. De aici crește pomul cel adevărat care dă merele Golden sau de altă specie. Am arătat studenților acest altoi și le-am vorbit despre pomi, despre ceea ce înseamnă pomicultura pentru țara noastră, mai bine zis despre ceea ce ar putea însemna o pomicultură dezvoltată pentru economia românească. M-am bucurat că tinerii s-au arătat deosebit de interesați față de ce le-am spus și cred că, atunci cînd va veni vremea, își vor aminti de cuvintele mele”. Inginerul Petru Rusu, pasionat al meseriei sale, are fața luminată atunci cînd îmi spune despre lecția sa și despre audiența de care s-a bucurat. Tot azi va pleca la ferma din satul Sărata, sînt acolo vreo trei hectare cu puieți, zice că s-a lucrat spornic în toamna aceasta, puieții sînt viguroși, sănătoși, sînt specii superioare, păcat că unii fermieri preferă să cumpere de prin „alte părți”, fără să știe că pomii aceia nu-s de calitate. Chiar și așa, el are încredere că pomicultura va deveni „cineva” în cadrul global al agriculturii românești, pentru că nu ducem lipsă nici de pămînturi bune, nici de soiuri superioare de pomi și nici de specialiști. Iar între aceștia din urmă, el, inginerul Petru Rusu, e omul care nu va avea liniște pînă nu va vedea peste tot plantații în care „copiii” săi vor da roade de aur. (Eugen Verman)
Lasă un răspuns