De la copil la copil

S-a zis că adolescenții, cuprinși de febra distracțiilor, uită să mai facă gesturi umanitare, că uită de cei din jur, că uneori sînt nesimțiți și poartă mereu eticheta cu „tinerii de azi”. Acum, în apropierea Crăciunului, un grup de tineri de la Liceul „Anghel Salingy” s-a gîndit să aducă un zîmbet copiilor părăsiți în spitalul județean, care trăiesc de pe o zi pe alta din mila asistentelor, uitați complet de părinții lor și lăsați în voia soartei. Vineri au plecat încărcați cu daruri pentru ei, în totalitate adunate prin proprii forțe.

Cum a început totul? De la o idee a unei eleve care, privind la știri, a aflat de copii părăsiți din spitale, pentru care Moșul aproape că nu mai există. Și-a expus intențiile în clasă, iar ideea a luat amploare. Coordonați de profesorii: Hîrțescu Ancuța, Ana Maria Tulab și de întreaga catedră al profesorilor de limbi străine, elevii au început să aducă de pe acasă haine, jucării sau să contribuie cu bani. Tot ce se știa de acești copii era că aveau între doi și șapte ani, că erau perfect sănătoși și că ori erau abandonați, ori proveneau din familii sărace. Ideea a luat contur, iar la ea au aderat mai multe clase: a XI-a B, a IX-a A și a IX-a D, precum și alte clase de a X-a. La finalul acestor donații, se adunaseră genți pline cu hăinuțe, cu jucării și în jur de 50 de pachete doldora de dulciuri, sucuri și fructe.

Ajunși la spital, adolescenții au rămas uimiți în ce hal trăiau niște copii deștepți, frumoși, sănătoși, dar fără noroc. Copii precar îmbrăcați, copii care în locul scutecelor pampers aveau fulare, copii care nu-l văzuseră vreodată pe Moș Crăciun și care la vederea lui au început să plîngă. Impresionați pînă la lacrimi, adolescenții au împărțit darurile alături de Moș. Reacțiile copiilor au fost care mai de care mai haioase, ieșind din starea de amorțeală a spitalului, zîmbind, rîzînd, scoțînd capul de după ușă ca să-l vadă pe cel cu barbă albă, unii chiar plîngînd emoționați că iarna aceasta nu au fost uitați. Imediat s-au îmbrăcat cu hăinuțele cele noi, și-au luat în primire dulciurile și jucăriile. Asistentele au numit gestul lor „impresionant”, „singurul de acest gen”, din partea unui grup care nu face parte nici dintr-o asociație non-guvernamentală sau de alt tip. Cît despre tineri, au plecat cu un gust amar și un gol în stomac, chiar dacă au făcut tot ce le stătea în putere pentru a-i înveseli pe copii. Un corn cu ciocolată și o hăinuță nu sînt de ajuns pentru o viață de om. (Andreea CEASĂR)