Ce mai văd preoții prin casele oamenilor?
Bogați sau săraci, credincioșii băcăuani au primit, ca-n fiecare an, preoții în casele lor, cu Ajunul de Crăciun sau de Bobotează. Așa se face că în Bacău, unul dintre orașele considerate printre primele în Moldova în privința investițiilor, bunăstarea nu a atins și buzunarele oamenilor de rînd. Cu toate acestea, preoții găsesc ușa deschisă la mai toți credincioșii. „Oamenii au aceeași dispoziție spirituală de a primi preotul cu ce au mai bun pe masă. Adică fiecare după posibilitățile lui. Însă, comparativ cu anii trecuți, constatat o deteriorare a nivelului de trai”, ne-a declarat preotul paroh Constantin Tomozei, de la biserica „Precista”.
La aceeași concluzie au ajuns și alți preoți care au vestit bucuriile Nașterii și Botezului Domnului pe la casele creștinilor. „Din punct de vedere spiritual, am întîlnit aceiași oameni cu nădejde și credință în Dumnezeu, ca de fiecare dată. Și le mulțumim întotodeauna, rugîndu-ne ca Mîntuitorul să le ajute în noul an. Însă, din punct de vedere social, am simțit că oamenii sînt triști și descurajați. Iar această tristețe pare a se mări cu fiecare an ce trece. Credem c-ar trebui să vină o bucurie peste ei, și în plan material”, spune preotul Nicolae Hurjui, de la biserica „Sfîntul Nicolae”. Tonul l-a păstrat și preotul Petru Dinu de la biserica „Învierea Domnului”. „Deja ne-am obișnuit și, cînd mergem pe la ușile oamenilor, știm care ne vor deschide și care nu. Cînd intri în casele lor, îi vezi cum arată față de preot toată dragostea. Dar sînt din ce în ce mai săraci. Au atîtea dări de plătit, iar banii nu ajung. Însă trăiesc cu speranța că anul care vine o să fie mai bine. Speranța e o minune cu care trăim cu toții. Cînd moare speranța, moare și viața”, crede părintele Dinu.
Vocile slujitorilor lui Hristos sînt acordate la unison. Băcăuanii sînt mai săraci pe an ce trece, însă nu și-au pierdut nădejdea și speranța că va fi mai bine. Și,cine știe? Poate, într-o zi, Dumnezeu va asculta și rugăciunile mamelor care își cresc copii cu o leafă de mizerie, ale celor ce-și petrec anii în cartierele noastre, îngrămădiți, patru-cinci persoane îndouă camere, cu nădejdea că va fi mai bine. (C.Gh.)
Lasă un răspuns