Anul nou pe stil vechi

Stiliștii sau creștinii pe stil vechi sînt acei creștini care au păstrat ordinea sărbătorile de dinainte de 1924, cînd s-a trecut la îndreptarea calendarului. Atunci, mai multe comunități de ruși, ucrainieni, sîrbi, precum și lipoveni și sate întregi de români au refuzat să treacă pe stil nou. Mai numeroși în Moldova, stiliștii sînt grupați în două episcopii: una la Slătioara, lîngă Gura Humorului, și una la Cucova, în comuna Orbeni, de la noi din județ. În Bacău există peste 1.000 de ortodocși pe stil vechi, care aseară au serbat Revelionul.

Zăpadă, ger și multă liniște în comunitățile de creștini pe stil vechi din județul Bacău. La oraș sau la sate, oamenii încearcă să-și impună ritmul măcar pe partea religioasă. În municipiul Bacău există o singură biserică pe stil vechi, undeva, în zona Nordului. Avînd hramul Sfîntului Ilie, lăcașul de rugăciune, de care aparțin aproximativ 250 de familii, se află sub oblăduirea preotului Mihai Marchidan. Trecut de prima tinerețe, preotul Mihai era ieri, în ajunul anului nou, cu pregătirile în toi. „Ne-am pregătit și noi, ca toți oamenii. Am tăiat porcul, am prepartat bucatele tradiționale și așteptăm înserarea. La orele 18.00, vom începe slujba de Priveghere, care va dura pînă la orele 22.00. Pentru că, marea însemnătate a noului an se manifestă în slujbele religioase, oficiate în ajun și în prima zi a Anului nou”, ne-a declarat preotul Marchidan. În unele zone, cu populație majoritar pe stil vechi, se păstrează obieceiul de a merge cu capra și cu ursul. Seara copiii merg cu plugușorul, iar în prima zi a noului an, cu semănatul.

Creștinii pe stil vechi din Bacău s-au obișnuit să treacă în noul an, fără prea mult balamuc. Pe la serviciu, cei pe stil vechi sînt știuți, și reușesc, cu îngăduința colegilor, să stea acasă măcar în prima zi de Crăciun și de Anul nou. Ion Stamate este unul dintre creștinii pe stil vechi care locuiește în Bacău de peste 35 de ani. El își amintește că pe vremuri erau mai multe obieceiuri în locurile în care a copilărit: Vladia, Doagele, Dragomirești, din zona Vaslului. Dar anii au trecut și, o dată cu ele, și tradițiile. „Acuma stăm acasă. Am tăiat porcul, de pe listă, ne-a zis el glumind, și am pregătit cîteva preparate din carne de pasăre, sărmăluțe. Dar mai mult vom petrece intrarea în noul an la biserică, unde vor fi slujbele”, ne-a spus el.

În afara orașului, sărbătoarea se resimte cu mai multă intensitate. La Pânceștii de Sascut, ieri după amiază, familia Hațegan tocmai sacrificase porcul. Băiatul cel mare tăia cu mult foc lemne și se pregătea să meargă cu plugușorul prin sat. Rodica Hațegan spune că tradițiile s-au cam pierdut la stiliști: „umblă mascați, dar mai rar, vin de obicei de la Valea Seacă, și mai cîntă pe la porțile oamenilor. În rest, doar plugușorul celor mici și semănatul sau sorcova dimineața, se mai păstrează”.

Pe preotul Gheorghe Băluță de la Pâncești l-am găsit în curtea gospodăriei, cu drujba în mînă, la tăiat de lemne. „La ora 16.00 avem Priveghere, apoi mîine (azi, n.r) slujbe, rugăciuni și molitfele Sfîntului Vasile cel Mare”, explică preotul, care, de 46 de ani, slujește la Pâncești. E bucuros că, după 1990, lucrurile s-au îndreptat și nu mai există prigoană împotriva celor care cred în Dumnezeu. Mai ales că el a făcut șapte ani de pușcărie, pentru că era slujitor al bisericii. Despre obiceiurile și tradițiile din această perioadă, preotul ne-a confirmat că „nu prea mai vin pe la noi, decît copii cu plugușorul și sorcova”. Cît despre mascați, păstorul comunității este împotrivă. „Toți trebuie să fie așa cum i-a făcut Dumnezeu, nu schimonisiți la față, ori cu fel și fel de măști”, a declarat el. (Constantin GHERASIM)