Un bătrînul neputincios a plecat din Spitalul Județean Bacău plin de păduchi

• Vasile Zaharia a fost abandonat de fiica lui adoptivă în Spitalul Județean Bacău

Vasile Zaharia, bătrînul de 67 de ani, care a fost abandonat de fiica lui timp de trei luni la secția de diabetici a Spitalului Județean Bacău, și care a ajuns marți în azilul de la Comănești, a fost găsit plin de păduchi de corp și de cap. „Noi sîntem obișnuiți cu astfel de cazuri și de aceea am trecut imediat la deparazitarea lui. Bătrînul a fost ras complet și dat cu soluții. I-au fost deparazitate hainele și apoi a fost mutat în camera lui”, ne-a declarat Mihăiță Lucaș, directorul căminului de bătrîni din Comănești. El ne-a mai spus că nu multe sînt cazurile în care bătrînii proveniți din familii foarte sărace sînt aduși la centre plini de păduchi și purici, de către rudele acestora. Șeful unității de bătrîni din Comănești nu aduce acuze spitalului băcăuan, ci pune mai degrabă acest incident pe seama nepăsării fiicei sale, Cristina Blanariu, care timp de trei luni nu a trecut să-și vadă tatăl. În cele trei luni de spitalizare forțată, Vasile Zaharia a avut și o perioadă în care a fost scos din spital la cererea Cristinei Blanariu, pentru a semna niște acte la notariat. Fiica adoptivă a bătrînului a vrut ca bătrînul să strice contractul pe apartament pe care acesta l-a încheiat cu o familie din Hemeiuși, contra unei clauze de întreținere. Cu alte cuvinte, Cristina și-a asumat pe deplin responsabilitatea îngrijirii tatălui bolnav de diabet. Bătrînul a susținut că în perioada cît a stat la Buhuși a primit de mîncare numai pîine uscată și apă și nimeni nu l-a spălat. „Cît a stat la mine eu i-am făcut toate poftele. I-am luat chiar și șampanie și prăjituri. Mi-am neglijat cei patru copii ca să îi fie lui bine. Cu toate acestea, m-am trezit cu Poliția la ușă care l-a luat și l-a dus la spital, spunîndu-mi mie că îl sechestrez”, se apără Cristina Blanariu. Vasile Zaharia a ajuns la spital în Bacău în stare deosebit de gravă, la nici 24 de ore de la internare fiind la un pas de moarte. Cadrele medicale din secția de Diabet a Spitalului Județean l-au readus la viață, dar din noimebrie anul trecut și pînă acum două zile s-au chinuit să-l îngrijească, cu toate că el nu mai reprezenta un caz medical pentru care să se mai justifice internarea. „Bătrînul era pînă acum ceva vreme un pacient obișnuit, care se prezenta la control și tratament fără să ne facă probleme. Ultima oară cînd a ajuns la noi era de nerecunoscut. Nu voia să colaboreze cu noi și cu toate că nu se mai putea deplasa la toaletă a refuzat să i se pună o sondă. Făcea pe el, iar lenjeriile de pat și saltele erau schimbate zilnic de cîteva ori. La internare, corpul îi era plin de răni neîngrijite pe care i le-am tratat tot în spital. Stătea în pat cu o căciulă pe cap și nu voia deloc să și-o dea jos ca să fie spălat de infirmiere. Păduchii nu i-a luat din spital pentru că altfel, toți pacienții noștri ar fi plini de astfel de paraziți. Cînd am contactat-o telefonic pe fiica lui să vină să-l ia acasă am fost amenințați că-l lasă în fața blocului, pentru că nu va coborî să-l ia din Salvare”, ne-a spus doctorița Tamara Gheneș, șefa secției de Diabet și Boli de Nutriție. Încăpățînarea bătrînului de a nu fi îmbăiat, ci doar curățat de materiile fecale și urină, dar și lipsa de interes a fiicei sale, l-au transformat pe bătrînul de 67 de ani într-o persoană asemănătoare uneia care trăiește prin boscheți. Calvarul lui Vasile Zaharia s-a sfîrșit, soarta bătrînului și îngrijirile de care are nevoie fiind acum în mîinile azilului din Comănești. (C.D., C.T.)