În cadrul grupului „lemn” din „Dosarul Transilvania”, singurul în care există și o expertiză contabilă îndelung contestată de apărătorii inculpaților din grup, sînt implicate 27 de firme cu încregături de rudenie sau de prietenie între ele. Situația multora dintre ele v-a fost făcută cunoscută prin intermediul cotidianului nostru. Una dintre societățile care au avut împrumuturi la sucursala băcăuană a Băncii Trandilvania este societatea SC CLASS SRL, al cărei administrator este Gheorghe Bercaru, mai cunoscut multora dintre băcăuani drept Gigi Bercaru. În această calitate, Bercaru este trimis în judecată în stare de libertate alături de alți 15 învinuiți. Societatea a fost preluată în noiembrie 2001 de Ana Maria Adam, sora lui Constantin Doru Adam, trimis în judecată în lipsă, el fiind singurul inculpat dat în urmărire generală. Și Constantin Doru Adam, și Ana Maria Adam sînt copii vitregi ai lui Dorinel Popa. Preluarea SC Class SRL s-a făcut prin cesionare (transferarea dreptului de proprietate a societății fie cu titlu gratuit, fie contra unei sume de bani. În ambele situații, noul proprietar își asumă și datoriile pe care le are societatea, n.r) de la Gheorghe Barcan, care mai derulase prin bancă și alte împrumuturi. În documentele băncii, Gigi Bercaru a depus documente cu specimene de semnătură în bancă din care rezultă că era administrator la firma Class încă de pe 9 noiembrie 1998. Primul credit care a ridicat semne de întrebare a fost cel de pe 16 ianuarie 2001, în valoare de 600 de milioane de lei și care a fost acordat pentru nevoi temporare pe termen de 100 de zile, deși normele bancare prevăd un termen limită pentru astfel de împrumuturi de maxim 30 de zile calendaristice. Acest credit a fost acordat în condițiile în care societatea mai avea contractat un alt credit de rambursat și care a fost achitat abia în vara lui 2001. Deci, aproape jumătate de an, firma Class a avut două credite în paralel, lucru interzis de reglemetările bancare. La sfîrșitul lunii mai, firma Class a mai obținut un credit de aproape 600 de milioane de lei, deși nu retunase nici o rată din împrumuturile anterioare. Ba mai mult, în documentele băncii în luna iunie, societatea apare în evidențe cu încă un credit de 300 de milioane de lei pentru care nu există nici măcar o cerere de credit din partea firmei, dar nici referat sau aprobare. La fel se întîmplă și în luna iulie, cînd societatea se mai înregistrază cu un credit de 140 de milioane de lei pentru care nu există cerere de credit. Abia pe 30 noiembrie, printr-o notă contabilă s-a înregistrat un credit nerambursat de peste 700 de milioane de lei. Din toate documentele întocmite de Banca Transilvania nu rezultă că s-a urmărit sau că există vreun gaj de urmărit. Creditele acordate au fost folosite pentru alimentarea contului altor firme din grupul „lemn”, care la rîndul lor au folosit o parte din sume pentru plăți în numerar. Toate aceste operațiuini de ridicare în numerar a banilor au fost efectuate de Gheorghe Bercaru. Care în două luni a luat aproape 300 de milioane de lei, și de Constatin Doru Adam, fiul vitreg al lui Dorinel Popa, de la trei firme la care Adam era administrator sau avea specimen de semnătură în bancă pentru efectuarea operațiunilor bancare. Plățile au fost făcute prin societatea Bross Impex, al cărei administrator este un alt inculpat din grup, Renato Costache. Primul credit, cel din ianuarie, este virat aproape în întregime la societatea Amapoli, de unde nu se știe ce destinație au luat banii. Apoi, în cursul lunii mai, Constatin Doru Adam a ridicat în numerar aproape 600 de milioane de lei. A luat aproape 180 de miliaone de lei în numerar în numele societății Deneb, unde el era administrator, iar Marlena Popa, mama sa, era angajată. Alte 198 de milioane le-a luat în aceeași zi în numele societății Ralumirad, al cărei administrator era Constantin Mircea Coroi, un alt învinuit din grup, dar director era Adam. în fine, în aceeași zi, adică pe 29 mai, Adam mai ia încă 182 de milioane de lei și pe numele societății Ambi Forest, pe care o conducea împreună cu tatăl său vitreg, Dorinel Popa. Nimeni nu știe ce s-a întmplat cu banii respectivi pentru că nici una dintre firmele mai sus amintite nu are evidență contabilă. În vara anului 2002, sucursala Băncii Transilvania a reclamat un debit de aproape un miliard de lei, din care un credit nerestituit de 700 de milioane de lei. (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns