Mai de preț ca orice pe lumea asta, sănătatea unui om se măsoară de cîțiva ani în cifre. Calcule matematice, dictate de contracte cadru anunțate pentru începutul anului, dar publicate după luni în șir de așteptare, împărțiri ale banilor în sume mult mai mici decît cele colectate un an întreg au transformat sistemul sanitar într-o structură care pune pe primul loc nu grija pentru om, ci propriile spaime pentru ziua de mîine. Cotele de participare la asigurările de sănătate, plafoanele la farmacii, laboratoare de analize, medici de familie și de policlinici sînt cifrele care ne împart sănătatea în porții. Niciodată de ajuns, banii împărțiți sănătății fac din fiecare sector medical în parte un teatru de luptă cu lipsurile, cărora, în mod tragic, trebuie să le facă față tocmai cei care au nevoie de tratamente și îngrijiri.
De ani de zile, plătitorilor asigurărilor de sănătate li se explică că sînt obligați să-și onoroze lunar „taxa” pentru sănătate, dar drepturile lor sînt în realitate din ce în ce mai puține. Serviciile medicale la care au dreptul gratuit există doar pe hîrtie, pentru că atunci cînd dau piept cu sistemul află că realitatea este alta, iar rezolvarea este una singură: să scoată bani din buzunar pentru medicamente care dealtfel se află pe listele de compensate și gratuite, pentru analizele medicale sau să se înscrie pe liste de așteptare, dacă vor să intre în posesia unor dispozitive sau proteze medicale. Bîntuit de ani de zile de crize care fac traiul bolnavilor și mai greu de suportat, sistemul sanitar se încovoaie sub greutatea cifrelor: bani puțini pentru serviciile medicale acordate și cîrduri interminabile de datorii. Iar cei care suferă din cauza crizei de soluții a celor care conduc sănătatea sîntem noi, contribuabilii.
Datoriile, piatra de moară legată de gîtul spitalelor
Anul 2002 s-a încheiat pentru cele opt spitale băcăuane ca și cei anteriori, adică cu datorii enorme. Debitele de zeci de miliarde de lei către furnizori nu sînt altceva decît măsura exactă a lipsurilor financiare pe care respectivele unități au trebuit să le îndure pe parcursul unui an întreg pentru a rezista cît de cît onorabil în fața avalanșei de pacienți. Acumularea datoriilor de către spitale nu a adus, însă, bolnavilor condiții mai bune în spitale. Cînd zdruncinate de crize de alimente, cînd de lipsa unor medicamente obișnuite, sau chiar a uzualelor condiții hoteliere, spitalele băcăuane au făcut repede dovada că cele 466 de miliarde de lei pe care le-au primit pentru tot anul 2002 au fost total insuficiente. Dovada clară a faptului că tot lipsurile financiare au fost principala grijă a directorilor de spitale pe parcursul anului abia încheiat o reprezintă faptul că, în ciuda încercării de a strînge cureaua și a se limita la fondurile repartizate, datoriile acumulate pînă la 31 decembrie de spitale se ridică la 101,4 miliarde de lei. Creanțele spitalelor către furnizori se apropie de un sfert din suma pe care au primit-o ca finanțare tot anul. Deoarece valoarea datoriilor s-a menținut aproape egală cu cea înregistrată în anul 2001, reprezentanții Casei de Asigurări au afirmat că directorii spitalelor nu au acumulat datorii nejustificate, ci au cheltuit atît cît să ofere pacienților serviciile medicale de care aveau nevoie.
Ca și în anii trecuți, cel mai tare înglodat în datorii a fost, și în 2002, tot Spitalul Județean. Unitatea cuprinde laolaltă un spital de interes județean, unul de urgență și unul municipal, iar datoriile făcute au ajuns la 69 de miliarde de lei la finele anului trecut, cu doar trei miliarde de lei mai puțin decît în 2001. În afara spitalelor din Tîrgu-Ocna, Podu Turcului și a celui de TBC din Bacău, care acum au datorii mai mici decît cele înregistrate la 31 decembrie 2001, restul spitalelor din județ au intrat în 2003 cu datorii mai mari față de cele din anii trecuți.
Una dintre cauzele creșterii datoriilor totale către furnizorii de medicamente, hrană și utilități este nu doar subfinanțarea de la asigurările de sănătate, ci și faptul că directorii de spitale au aflat pe propria piele că neacumularea de datorii poate fi un alt mod de a pierde din banii destinați bolnavilor. Cu o asemenea situație s-a confruntat la începutul lui 2002 doctorul Leonard Roșu, directorul Spitalului Județean. Din primii bani primiți pe contractul de finanțare al anului, el a plătit cîteva miliarde de lei furnizorilor de medicamente la care unitatea era datoare. Deși la prima vedere demersul doctorului Roșu pare salutar, autoritățile de la București au văzut altfel lucrurile. Casa Națională de Sănătate a fost la un pas să nu mai șteargă în întregime datoria spitalului, iar banii plătiți furnizorilor de medicamente să rămînă o nouă gaură în bugetul destinat îngrijirii bolnavilor. Imediat ce banii destinați ștegerii datoriilor spitalelor băcăuane au fost repartizați de la București, Spitalul Județean și-a recuperat cele cîteva miliarde plătite doar pentru a evita criza de medicamente în secții. Cele întîmplate au creat, din nefericire, un precedent. Așa că directorii, oricît de binevoitori ar fi ei, nu mai au curajul să achite din datorii imediat ce le intră pe mînă niște fonduri. Așa că acumularea de datorii către furnizori devine astfel soluția prin care conducătorii de spitale, nemulțumiți de fondurile repartizate pentru un an întreg, mai pot să estompeze un pic sărăcia care le-a fost sortită. Chiar și cu aceste artificii, directorii spitalelor băcăuane nu vor avea alt destin nici anul acesta. Din cele 736 de miliarde de lei cerute în 2003 de Casa de Asigurări pentru asistența spitalicească, numai 505 miliarde de lei au fost aprobate.
Măsura sărăciei: plafoane la medicamente și analize
Anul trecut a fost pusă pe tapet o nouă formulă de calcul care să stabilească pe criterii contabile la cîte medicamente sau analize are dreptul un bolnav. Calculele au scos la iveală și de cîte dintre serviciile medicale un cetățean asigurat pe hîrtie nu poate beneficia în mod gratuit, ci numai dacă scoate bani din buzunar. Rezultatele calculelor au fost denumite generic plafoane. Ele au fost impuse farmaciilor, laboratoarelor de analize, medicilor de familie și celor din policlinici și au scos, lună de lună, peri albi pacienților și cadrelor medicale.
Plafoanele la farmacii au fost dictate de suma repartizată în anul 2002 medicamentelor compensate și gratuite la care aveau dreptul asigurații băcăuani: 203 miliarde de lei. De la început apreciată ca fiind cu mult mai mică decît necesarul, suma a devenit și mai mică atunci cînd a fost împărțită pe luni celor o sută de farmacii din județ. Rezultatul impunerii de plafoane la farmacii a fost unul care a transformat un drept al pacientului într-o corvoadă. Zeci de drumuri în căutarea unei farmacii care nu și-a epuizat plafonul lunii respective, renunțarea la rețetă, sau plata integrală a acesteia. Așa s-a ajuns ca aproape lună de lună, după a doua jumătate a lunii, să nu se mai elibereze rețete compensate și gratuite. Situația s-a complicat și mai tare la finele anului trecut, cînd unele farmacii își terminaseră fondurile pe tot anul încă din luna octombrie. Criza medicamentelor compensate și gratuite a ajuns în cele din urmă o durere comună a bolnavilor și a farmaciștilor. Cei din urmă au de recuperat de la Casa Județeană a Asigurărilor de Sănătate 56 de miliarde de lei, sume reprezentînd contravaloarea rețetelor compensate și gratuite eliberate în ultimele trei luni ale anului 2002. Ca și cum nu era suficient ce-au trăit locuitorii județului anul trecut, pentru acest an, criza medicamentelor din farmacii se anunță și mai aprigă. Județul Bacău a primit pentru tot anul în curs 201,4 miliarde de lei pentru farmacii, cu un miliard și jumătate mai puțin de anul trecut. Așa că este lesne de înțeles încă de pe acum ce ne așteaptă. Iar vom umbla bolnavii buimaci de la o farmacie la alta și vor auzi lună de lună aceeași scuză: s-a terminat plafonul. În tot acest timp, statul va colecta bani de la oameni, evident pentru sănătatea națiunii.
Analizele medicale s-au făcut în hopuri
Plafoanele la medicamentele compensate și gratuite au avut consecințe nefaste și asupra medicilor personali. Cu plafoane lunare calculate în funcție de numărul pacienților de pe listă, a vîrstei lor și a bolilor de care suferă, medicii de familie au fost și ei puși în situația de a afișa pe pereții cabinetului momentul în care au epuizat banii alocați pentru medicamente. Din cauza sumelor prea mici distribuite, plafoanele la medicamente pentru un trimestru întreg s-au terminat înainte de vreme și nu de puține ori pacientul care avea ghinionul să ajungă la doctorul său atunci cînd acesta își termina fondurile găsea o farmacie care îi putea elibera medicamentele. Dar și situațiile inverse au fost valabile: omul se ducea în prima parte a lunii la medicul de familie, acesta îi dădea o rețetă, dar cînd se ducea la farmacie nu mai primea tratamentul, pentru că plafonul farmaciștilor fusese deja epuizat.
Alte uși la care băcăuanii bolnavi au fost condiționați au fost cele ale laboratoarelor de analize private. În anul 2002, semnarea contractelor de finanțare de la Casa de Asigurări a scos din competiție laboratorul de analize al policlinicii de adulți din Bacău. După o evaluare a laboratoarelor private și, inevitabil, a unei împărțiri stricte a banilor, aceste unități medicale și-au deservit pacienții tot în hopuri. Cele 22 miliarde de lei drămuite pentru fiecare lună a anului a dovedit încă o dată că unele sînt drepturile bolnavilor pe hîrtie, și altele cele din realitate. Lunar, în maxim zece zile, laboratoarele din Bacău își terminau fondurile pentru analize gratuite, iar pacienților care aveau nevoie de aceste investigații după terminarea fondurilor erau obligați să scoată bani din buzunar. Sau, dacă starea de sănătate le permitea asiguraților să aștepte, oamenii mergeau la analize la începutul lunii viitoare.
Liste de așteptare pentru proteze medicale
Un alt sector medical în care anul trecut banii s-au dovedit mai puțini decît necesarul a fost cel al protezelor și ortzelor medicale. La sfîrșitul lunii iunie, aproximativ o sută de băcăuani cu membre amputate, cu vederea sau auzul serios diminuate așteptau să le vină rîndul pentru a intra în posesia unei proteze adecvate afecțiunii lor. Bolnavii își depuseseră cererile pentru ghete ortopedice, cîrje, bastoane, cristaline sau proteze de membre, dar pînă cînd dosarele lor puteau fi aprobate trebuiau să aștepte între una și trei luni. Listele de așteptare întocmite odată cu depunerea dosarului au fost tot efectul lipsei de bani. Cele 4,3 miliarde de lei alocate în 2002 achiziționării de dispozitive medicale nu erau suficiente, iar Casa de Sănătate s-a văzut nevoită să întocmească nu numai liste de așteptare pentru pacienți, dar și criterii noi pe baza cărora bolnavii să intre în posesia protezelor recomandate de medici. Regula nu avea legătură cu drepturile asiguraților, dar era impusă de eterna problemă: fonduri insuficiente. Prioritate la aprobarea acestor dosare au avut copiii, persoanele aflate încă în activitate și bolnavii operați de cancer la colon care au nevoie lunar de pungi colectoare. Ceilalți și-au așteptat rîndul pe liste luni bune. Și asta chiar în condițiile în care una dintre prevederile impuse bolnavilor pentru a intra în posesia unui dispozitiv medical este însăși dovada calității de asigurat.
Legea asigurărilor de sănătate a fost aruncată la gunoi
O ordonanță de urgență publicată în ultimele luni ale anului trecut a transformat Legea 145, a asigurărilor sociale de sănătate, într-un act fără nici o valoare. Abrogată la capătul a cinci ani de aplicare, timp în care a fost mai mult criticată decît oferită ca exemplu, legea asigurărilor de sănătate a fost înlocuită de o ordonanață care a adus modificări substanțiale în structura de conducere a caselor, și nu în cea care îi doare cel mai tare pe asigurați: insuficienta finanțare a unităților medicale. Singurul motiv de bucurie al asiguraților este că ordonanța prevede ca, de anul acesta, salariților să li se oprească pentru sănătate numai 6,5%, și nu șapte procente ca pînă acum. Și pensionarilor le-a fost rezervat de ordonanța cu pricina un motiv de bucurie. El a fost numai aparent, pentru că scutirea la plata asigurărilor de sănătate ar putea să le sporească greutățile pe care le-au întîmpinat pînă acum la obținerea rețetelor și a investigațiilor medicale de laborator. Pensionarii din județul Bacău au adus în anul 2002 la bugetul asigurărilor de sănătate 188 de miliarde de lei, bani care, începînd de anul acesta, nu se vor mai regăsi în contribuția la fondul de sănătate.
Cele 1.044 de miliarde de lei pe care județul Bacău le-a primit pentru toate serviciile medicale de care au avut nevoie băcăuanii în 2002 s-au dovedit total insuficiente, iar faptul că la încasări județul Bacău și-a depășit planul cu 134 de miliarde de lei pare a nu fi avut nici un efect favorabil pentru asigurați. Una dintre explicațiile pentru care banii din sănătate nu ajung pentru toți cei care au nevoie de servicii medicale gratuite ar fi numărul mic al plătitorilor de asigurări, comparativ cu cei care ajung pe un pat de spital, la ghișeul unei farmaciii sau în sălile de așteptare ale medicilor de familie sau ale laboratoarelor de analize. Din totalul de 708.000 de locuitori ai județului Bacău, în evidențele Casei de Asigurări figurează ca beneficiari ai serviciilor medicale gratuite doar 563.786 de persoane. Statisticile mai arată că dintre aceștia numai 335.620 sînt trecuți ca plătitori ai asigurărilor de sănătate. Potrivit unor calcule matematice simple, din cifrele de mai sus ar rezulta că un plătitor la fondul de sănătate ar duce în spate încă o persoană. În realitate, însă, un singur plătitor ține pe propria cheltuială mult mai multe persoane, întrucît din cei peste 330.000 de asigurați din județ, un procent considerabil este reprezentat de angajați ai unor societăți cu debite din anul 2000.
Suma pe care asigurații cu datorii la fondul de sănătate o au de plătit Casei de Asigurări este de peste 700 de miliarde de lei, sumă egală cu fondurile repartizate pentru anul în curs spitalelor băcăuane și farmaciilor. „În topul marilor datornici se află 73 dintre agenții economici din județ. Datoria totală a acestora se ridică la 616 miliarde de lei și unii dintre ei au debite de acum trei ani. Restul de pînă la 708 miliarde de lei, reprezentînd debitul total la asigurările de sănătate, sînt datorii ale societăților mai mici care au acumulat fiecare datorii sub un miliard de lei. În ultimul an au apărut anumite facilități pentru datornicii la fondul de sănătate, dar nu toți dintre ei le-au folosit”, ne-a declarat Oana Chelaru, director CJAS Bacău.
De fapt, scutirile de majorări și penalități de întîrziere nu au fost pe placul decît a două dintre firmele cu datorii la fondul pentru sănătate: Willy Impex și Hidroconstrucția. Pentru că și-au plătit integral datoria, care reprezenta procentul de 7% din partea angajatorului, cei doi agenți economici au fost scutiți, conform legii, de penalități. Alți 15 datornici cu o restanță totală de 152 de miliarde de lei au reușit să obțină eșalonări la plată, iar alți 48 de debitori la fondul de sănătate, care sînt furnizori tradiționali ai spitalelor, își sting datoriile prin compensare cu restanțele pe care unitățile medicale le au către ei. Somațiile de plată, blocările de conturi și sechestrele au fost aplicate de CJAS, în 2002, la 52 de agenți economici datornici. Sechestre pentru datorii mai mari de un miliard de lei s-au aplicat firmelor Casbeton și Carincom. Majorările de întîrziere ale agenților economici care nu și-au plătit contribuția la sănătate cresc de la o zi la alta, iar tăvălugul datoriilor lor îngroașă și mai tare rîndurile bolnavilor care așteaptă servicii medicale gratuite din banii plătiți corect de o mică parte a salariaților băcăuani.
Excedentul la fondul de sănătate a fost naționalizat
Ultima lună a anului trecut a adus printre alte schimbări legislative din sistemul sanitar și modificări radicale în domeniul asigurărilor de sănătate. Scutirea pensionarilor de plata contribuției la fondul pentru sănătate și scăderea acesteia de la 7 la 6,5% pentru salariați au fost schimbările care odată anunțate i-au bucurat pe plătitorii acestora. Una dintre modificările din domeniul asigurărilor de sănătate pusă în practică în ultimele zile ale anului trecut a fost mult mai radicală decît cele dinaintea ei, iar efectele vor fi simțite anul acesta. Pe 20 decembrie, peste 250 de miliarde de lei, bani constituiți ca excendent acumulat la asigurările de sănătate în ultimii patru ani, au luat calea Bucureștiului. Asta după ce s-a luat decizia ca, de la 1 ianuarie 2003, să ia ființă Fondul Național de Sănătate. Este drept că soldul din Trezorerie nu era un fond pe care Casa de Sănătate să-l poată folosi pentru finanțarea sistemului sanitar din Bacău ori de cîte ori era nevoie. La început de an, Casa primea totuși un aviz de la Casa Națională pentru stingerea datoriilor spitalelor cu bani din acest fond. Cu alte cuvinte, chiar dacă județul Bacău nu avea voie să folosească decît o mică parte din soldul acumulat în Trezorerie, puținii bani deblocați acopereau totuși o gaură importantă a sectorului medical.
Naționalizarea fondului de sănătate prevestește însă noi greutăți financiare pentru sistemul sanitar. Odată intrați în custodia Fondului Național de Sănătate, banii plătiți de băcăuani pentru asigurările de sănătate vor ajunge la aceștia printr-o metodă mult mai stufoasă ca cea din anii trecuți. „Avem dreptul și anul acesta să cerem un buget pentru tot anul, dar el va fi repartizat sistemului sanitar băcăuan pe baza unor cereri trimestriale de finanțare pe care noi le vom înainta Casei Naționale. Necesarul trimestrial trebuie să fie foarte bine documentat, dar banii ne vor fi repartizați lunar pe baza altor cereri de credite bugetare. Cu alte cuvinte, banii vor ajunge înapoi la capătul unui noian de acte, verificări și documentații care îngreunează sistemul”, este de părere Oana Chelaru, director al Casei Asigurărilor de Sănătate. Birocrația nou instituită nu va ușura soarta unităților medicale, pentru care fondurile alocate vor fi bătute în cuie, iar micile artificii economice vor fi imposibile. „Contractele de finanțare ale spitalelor vor fi semnate tot la Bacău, dar nu vom mai avea posibilitatea să mai dăm bani în avans pentru plata salariilor, sau pentru aprovizionarea cu medicamente”, a explicat directoarea Chelaru.
Primul efect al faptului că excedentul din Trezorerie a dispărut și-a făcut deja simțită prezența. Din cele 1.328 de miliarde de lei solicitate de Casa de Asigurări pentru serviciile medicale ale anului 2003, județul Bacău nu a primit decît 1.111 miliarde. Pentru serviciile medicale gratuite ale băcăuanilor asigurați nu revin decît 980 de miliarde de lei, cu numai șase miliarde de lei mai mult decît în 2002.
Sărăcia din sistem pune pe fugă cadrele medicale
Ca și cum toate aceste neajunsuri nu erau suficiente, județul Bacău înregistrează în acest moment un deficit de personal care se apropie de cifra 3.000. Potrivit normativelor în vigoare ale Ministerului Sănătății care stabilesc cu exactitate numărul de cadre medii, specialiști și personal de îngrijire necesar în fiecare sector, în județul Bacău ar mai fi nevoie de 2.900 de asistenți și medici în cabinete individuale, de policlinici și spitale. Cea mai mare lipsă de personal este înregistrată în rîndul asistenților medicali, toate unitățile medicale din județ ducînd lipsă de 2.800 de cadre medii. Multe dintre posturi au rămas vacante deoarece asistenții medicali preferă munca în străinătate, pe bani mai mulți și pe contracte care durează maxim doi ani. Alte posturi de asistenți au fost blocate anul trecut de o hotărîre a Ministerului Sănătății care a decis ca spitalele să sisteze angajările de personal. În aceste condiții, în unele secții de spital sau în cabinete medicale, lipsa cadrelor sanitare a condus și la scăderea calității actului medical.
Și lipsa medicilor este o problemă a sistemului sanitar din județ. Populația județului Bacău ar mai avea nevoie de încă 100 de medici de familie, 11 medici școlari și alte zeci de specialiști, dar absolvenții facultăților de Medicină nu se mai înghesuie pe locurile scoase la concurs, ci preferă locurile de muncă în străinătate, sau posturile la firme private, mult mai bine plătite decît cele de doctor la început de carieră.
2002 este și anul în care șomajul a planat asupra cadrelor medicale din sectorul medical băcăuan. Cel mai elocvent exemplu este Spitalul din Podu Turcului, unde cadrele medicale nu și-au mai încasat salariile din luna octombrie. Fără medici specialiști care să ofere servicii de calitate bolnavilor din zonă, Casa de Asigurări nu a putut deconta activitatea medicală a spitalului comunal, iar primul efect al lipsei de doctori a fost imposibilitatea retribuirii personalul angajat. După rezultatele înregistrate în 2002, spitalul din Podu Turcului are toate șansele ca anul acesta să fie transformat fie într-un centru de sănătate, fie într-o unitate de asistență socială.
(Pagină realizată de Cezara DUȚĂ)
Lasă un răspuns