Au trecut de-abia patru sau cinci săptămîni de școală din semestrul al doilea – cine le mai ține numărul, nu știu – dar este clar că nu am văzut de mult fețe atît de mohorîte, de obosite și de stresate printre colegii și prietenii mei. Ce s-o fi întîmplat cu ei, nici asta nu știu, dar cu toții sînt terminați. Și nu pentru că au fost la vreun majorat sau pe la discotecă, pentru că, dacă ar fi fost așa, și-ar fi revenit de mult. Sînt căzuți pentru că pur și simplu nu mai pot.
Nu mai pot învăța deloc, chiar dacă sînt unii care se chinuie. E un pic cam mult ce ni se predă la școală, ce sîntem puși să facem acasă, și nimeni nu are milă de noi. Se încearcă să se facă față la stres, la ispite care nu sînt mereu ușor de îndepărtat pentru a învăța, numai că nu mereu putem face față. După vreo două-trei zile în care după programul de la școală te duci la pregătire (deci faci și temele de la pregătire și cele pentru orele normale), după ce stai pe internet sau pe la bibliotecă încă două ore pentru a scrie un referat, după ce stai cu noaptea în cap sau te scoli de dimineață să înveți (pentru că după-amiaza nu ai avut timp din diferite motive: un pui de somn, o ieșire cu prietenul/a, mers printr-un bar) apuci zilele de sîmbătă și duminică stors. Culmea este că trebuie sîmbăta să o iei de la capăt cu temele și cu învățatul, ca să ai timp săptămîna următoare să respiri. Dacă mai ai alte activități, pasiuni sau dacă îți vine să treci și pe la o olimpiadă, atunci poți să zici cu mîna pe inimă că nu mai ai timp de tine, chiar dacă toți sar în capul tău că pierzi vremea. Și după un astfel de program, ajungi pur și simplu să nu mai poți învăța, nu că ai fi învățat pînă acum extraordinar de mult, dar acum nu mai poți deloc. Stai cu caietul în mînă și cuvintele fug pe lîngă tine, degeaba urlă profesorul la tine cînd tu abia aștepți o pauză.
Nimeni însă nu ne crede că acest program, chiar dacă mai are și unele chestii care se pot amîna sau îndepărta (avem și noi o vină că nu renunțăm la micile noatre plăceri de a ieși în oraș cu prietenii, pe la vreun majorat în timpul week-end-ului, de a mai sta pe la net -cafeuri sau pe calculator), ne obosește îngrozitor. Și degeaba fetele se dau cu tot felul de creme de față pentru a nu li se vedea cearcănele și fața obosită sau beau cafea pentru a putea sta treze, oboseala e evidentă. Dar dacă zici unui profesor că ai deschis caietul și nu ai fost în stare să înveți, nu ești crezut.
Este însă greu să înveți, să scrii temele, cînd ai alături un calculator, un radio, un televizor cu cablu, internet, baruri, discoteci, un iubit, obligații de a merge la pregătiri și trebuie să ții pasul cu toate. (Andreea CEASĂR)
Lasă un răspuns