Primarul din Helegiu a fost omorît de un ziarist

Nu există ziarist pe lumea asta care să nu fi făcut vreo gafă cît timp a fost în presă. Unele gafe trec neobservate, altele devin legendare. E de notorietate că o directoare a unei instituții din Bacău a fost dată dispărută, deși ea era bine-mersi acasă. S-a întîmplat și ca un jurnalist care a scris despre un hoț care umbla pe stradă în pielea goală să inverseze numele polițistului cu cel al infractorului. Ca să nu mai spunem de momentul în care un redactor local a scris că Dimitrie Strudza, din Elveția, a intrat în PNȚCD, deși se știa că era un simpatizant al fostului PDSR, lucru care a iscat un adevărat război politic. Ce să mai vorbim de pozele apărute?! Într-una dintre fotografii a apărut un muncitor urcat pe un stîlp, iar în explicația pozei se vorbea despre directorul de la Electrica. Toate trec, iar ziariștii, cînd se mai adună la o bere, se amuză copios.

Iată însă că, de curînd, o colegă de breaslă a comis-o și ea. Dar nu oricum, așa că povestea are toate șansele să intre în categoria „legendarelor”. Ce s-a scris? Că primarul din Helegiu a murit. Dimineață, cînd am citit ziarul, am zis imediat „Dumnezeu să-l ierte!” Numai că la o zi după aceea am crezut că am halucinații. Primarul ucis de penița ziaristei era la cîțiva metri în fața mea. Ba mai și rîdea. Și despre ce credeți că se amuza, vorbind cu alți doi omuleți: despre moartea sa din ziar. Omul a povestit că în dimineața în care a apărut articolul a primit peste o sută de telefoane. L-a sunat socrul lui, de 84 de ani, care ține la el ca la ochii din cap, înnebunit de ce citise în presă. Soacra lui, bolnavă de inimă, mai avea un pic și dădea ochii peste cap. Culmea e că la toate apelurile răspundea primarul. Omul a spus chiar că va pune articolul în ramă. Iar ceilalți doi îl încurajau, convinși fiind că, data viitoare, cînd primarul chiar va trece în lumea drepților și se va scrie în ziar, nu va mai crede nimeni.

Pînă la urmă, important este că primarul nu era supărat. Semn că a priceput că toată lumea poate greși la un moment dat. Colegei noatre nu-i putem spune decît că nu trebuie să fie supărată. Astfel lucruri se pot întîmpla oricui. Dar, dacă Doamne ferește! i se mai întîmplă vreodată să o mai pățească, să spună că șefii i-au schimbat titlul. Noi așa facem! (Eduard ADAM)