Pomenirea Sfîntului Profirie (sec. V)
Sfîntul Porfirie era originar din Tesalonic și a crescut în dreapta credință. La vîrsta de 25 de ani a părăsit patria și s-a dus în Egipt. A intrat în pustia Schitului, s-a făcut monah și a trăit vreme de cinci ani în post și rugăciune, după rînduiala călugărilor. Apoi, a mers la Ierusalim să se închine Sfintelor Locuri. Acolo, l-a întîlnit pe Marcu, un călugăr smerit din Asia Mică, care i-a devenit ucenic. Episcopul Ierusalimului, auzind de numele bun pe care-l avea Sfîntul Porfirie, l-a chemat și l-a sfințit preot. Mai tîrziu, Sfîntul a fost trimis episcop în Gaza, o cetate plină de păgîni și temple idolești, în care creștinii erau săraci și puțini la număr. Cu ajutorul Sfîntului Ioan Gură de Aur și al împăratului, Sfîntul episcop a izbutit să mai liniștească pe păgînii din Gaza, care erau puternic porniți asupra creștinilor. Cu daruri bogate primite de la împărăteasa Eudoxia, Porfirie a înălțat, în locul celui mai mare templu păgîn din cetate, o frumoasă biserică. Cu mîngîierea de a vedea crescînd numărul creștinilor, Sfîntul Porfirie s-a mutat la Domnul în anul 420, în vîrstă de 67 de ani, după 25 de ani de păstorire.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfîntului Alexandru (sec. III)
Sfîntul Alexandru deține un loc de frunte în rîndul marilor luptători pentru credință. Om cu o cultură profundă, plin de zel și bunătate, în anul 313, Alexandru a fost ales să ocupe scaunul patriarhal din Alexandria Egiptului. Și-a îndreptat atenția în primul rînd asupra formării și alegerii clericilor dintre oameni care dovedeau prin viața lor virtuțile necesare. Tot el a inițiat construcția bisericii Sfîntul Theonas, cea mai mare din oraș. Numele său va rămîne legat de construirea acelui mare zid de apărare a dreptei credințe, la Sinodul de la Niceea, împotriva revărsării valului de erezii propagate de unul dintre preoții săi, Arie. Acesta, un fel de precursor al metodelor publicitare moderne, a recurs la canțonete pe care poporul le cînta fără să observe greșelile care le cuprindeau. Alexandru a încercat să-l readucă pe calea cea dreaptă cu blîndețe, dar nu a reușit. Văzîndu-și respinse tezele, Arie s-a supărat și a plecat în Palestina, unde s-a prezentat ca fiind nedreptățit și prigonit, fără a uita să-l discrediteze pe Alexandru. Neînțelegerile s-au sfîrșit în urma Sinodului de la Niceea, din 325, cînd Alexandru și ceilalți Sfinți Părinți au statornicit dreapta credință. (C. Gh.)
Lasă un răspuns