Zbaterea publicisticii locale pentru recuperarea valorilor spiritului românesc, continuă și în numărul 401 al revistei „Ateneu”. Studiul lui C.D. Zeletin despre „Odiseea postumă a manuscriselor lui Ștefan Zeletin”, un filosof băcăuan care s-a stins din viață „asistat la moarte numai de Nicolae Bagdasar”, reprezintă un pas. Nostalgică și tristă apare, între filele aceleiași reviste, rememorarea, de către profesorul Ioan Dănilă, a unei publicații apărută în 1931, taman la Gura Văii, „Glasul nostru” editată de V.D. Manciu. O revistă de cultură și educație pe care „lucrările de specialitate, «Dicționarul presei românești» sau «Dicționarul presei literare românești»,nu o consemnează, probabil pentru că nu se află la Biblioteca Academiei”, după cum precizează autorul. Demne de schițele lui Caragiale sînt și „Scenele de examen” ale lui Constantin Călin, un profesor-scriitor care așează pe hîrtie, cumpătat și ironic, neliniștile încătușate în jurul valorii intelectuale a studenților din vremurile de acum. „Azi avem «poligloți» de-un fel aparte, cu vocabular minim, superficiali, grăbiți, aproximativi în toate” scrie el. Spre finalul „Ateneului”, Victor Mitocaru vorbește despre elocvența mîinii, făcînd o paralelă elegantă între „Mîinile” lui I. G. Duca și studiul de artă „Elogiul mîinii” al lui Henri Focillon. Cine își mai poate închipui în era computerelor că „mîinile sînt mesajul vizual din jurul cuvîntului (…)expresia inteligenței, avariției, retenției, îngrijorării, impacienței”? Uite că Victor Mitocaru se gîndește și la asta. Despre inverviul lui Sergiu Adam cu criticul Nicolae Manolescu, ce să mai spunem?! Primele acorduri ale intervievatului sînt sugestive: „o, Doamne, am spus de atîtea ori aceste lucruri…”. Ne oprim aici, lăsînd cititorilor satisfacția provocării oferite de „Ateneu”, revistă îmbogățită de creațiile artistice ale pictorului Ștefan Pristavu.(C. Gh.)
Lasă un răspuns