Toți profesorii cu care am stat de vorbă au răspuns la întrebarea „de ce merg elevii la olimpiadă?” prin aceeași sintagmă: pasiune și spirit de competiție, urmate de șansa alcătuirii unei biografii impresionante pentru orice conducător de universitate sau director de firmă. „Cred că participarea elevilor la olimpiadă, cel puțin în cazul fizicii, ține, în primul rînd, de pasiune. Sînt, însă, și copii care speră că o diplomă obținută la olimpioadă, în special în fazele superioare, va conta foarte mult pentru un CV pe baza cărora vor pleca mai tîrziu în străinătate. Posibilitatea intrării la facultate fără examen în cazul cîștigării unui premiu la faza națională a olimpiadei este o motivație destul de slabă, mai ales că, acum, la cele mai multe facultăți se intră destul de ușor pe bază de dosar. Apoi, odată ajuns laureat al olimpiadei naționale cunoștințele acumulate îți permit să iei fără probleme un examen de admitere la facultate. Pe de altă parte, sînt de acord că profesorul are rolul lui destul de însemnat în pregătirea elevilor pentru olimpiadă, dar nu știu ca vreun profesor de fizică să fie obligat vreun elev să mergă la olimpiadă”, ne-a declarat profesorul Gheorghe Asavei, inspector de fizică în cadrul Inspectoratului Școlar Județean (ISJ).
Datorită specificului său, care implică lipsa fazei internaționale pentru olimpiada de profil, numită, de altfel, Concursul național „Mihai Eminescu”, limba și literatura română pare o disciplină „condamnată” la pasiune în ceea ce privește motivația participării elevilor. Profesoara Doina Marinov, inspector de specialitate în cadrul ISJ, recunoaște acest fapt, dar adaugă, ca pricipal resort pentru olimpicii băcăuani de la limba romănă, și spiritul de competiție. „Participarea la olimpiada de limba română ține, în primul rînd, de pasiune și ideea de competiție, care pune în valoare competențele elevilor și carem în cadrul clasei, nu se pot manifesta. Nu cred că premiile, fie ele și de valoarea celor oferite de Viorel Cataramă, sînt un motiv în sine pentru a participa la olimpiadă. Asta ar însemna ca toți elevii să vină la «Vrănceanu»”, a spus inspectoarea Doina Marinov. În plus, aceasta a adus în discuție aspectul participării cu succes a unor elevi la mai multe olimpiade, exemplele numite Irina Pătrîntaș – olimpică „națională” la limba română și a cincea în lume la filosofie, Gabriel Dospinescu – laureat al olimpiadei de limba română și component al lotului național de matematică, ori Vladimir Manea – calificat atît la „naționalele” de fizică, cît și la cele de matematică, fiind grăitoare. Ori, aceste performanțe se pot obține, spune inspectoarea Marinov, numai dacă este vorba de pasiune. Cît privește numărul elevilor care optează pentru olimpida de limba română, acesta a rămas, comparativ cu anii precedenți, constant. A scăzut, însă, calitatea lucrărilor. „Nu știu dacă a scăzut calitatea matrialului uman, ci cred, mai debrabă, că e vorba de introducerea manualelor alternative, cu care, cel puțin pentru început, se lucrează ceva mai greu”, a explicat inspectoarea Doina Marinov.
Un raționament asemănător pare a fi valabil și în cazul disciplinelor socio-umane, mai ales că doar la filosofie se organizează olimpiadă internațională. „Participarea elevilor la olimpiada de discipline socio-umane presupune mult efort și foarte mare pasiune din partea elevilor, pentru că, în primul rînd, subiectele sînt foarte dificile. Apoi, olimpiada se susține cu subicte în formă clasică, care cer sinteze și analize laborioase, în timp ce, mai nou, la examene se utilizează subiectele grilă, ceea ce implică un efort suplimentar pentru olimpici. În plus, doar la filosofie există olimpiadă internațională, ceea ce face ca, în cazul celorlalte discipline socio-umane, să dispară și motivația dată de eventualitatea unui succes de anvergură, care să deschidă porțile universităților din străinătate, de exemplu”, a opinat profesoara Polixenia Simion, inspector de discipline socio-umane în cadrul Inspectoratului Școlar. De aici și pînă la scăderea numărului de participanți nu a mai fost decît un pas, care se face simțit în fiecare an. „Comparativ cu anii anteriori, numărul participanților la olimpiada de socio-umane a scăzut cu aproximativ 25%. Acum mai vin la olimpiadă doar elevii cu adevărat pasionați și talentați”, a adăugat inspectoarea Simion.
O situație ceva mai privilegiată din punct de vedere al participării la olimpiadă o are, însă, matematica. Statisticile Inspectoratului Școlar spun foarte clar că, în urmă cu trei-patru ani, numărul elevilor care luau parte la faza locală a olimpiadei de matematică era de circa trei ori mai mic decît cel înregistrat anul acesta. Mai exact, dacă la sfîrșitul anilor ’90 etapa locală a întrecerii a strîns la startul său circa 400 de elevi, în 2003 numărul acestora a depășit 1.000. „Creșterea foarte mare a numărului de participanți se înregistrează, cu precădere, la nivelul elevilor de gimnaziu și explicațiile acestui fenomen sînt mai multe. În primul rînd, bunicii și părinții de vîrsta a doua au mentalitatea școlii din anii ’60-’70 și consideră că matematica e un barometru al inteligenței copilului. De altfel, chiar și colegii celor care obțin rezultate la olimpiada de matematică îi invidiază pe aceștia. Apoi, matematica e disciplină de examen și pregătirea pentru olimpiadă e considerată benefică în perspectiva promovării acestora. Pe de altă parte, cei mai mulți dintre învățătorii care sînt acum în activitate sînt formați la școală pedagogică clasică și au o predispoziție față de matematică, înclinație pe care o inoculează, involuntar, și elevilor. Un alt aspect care trebuie luat în considerare e faptul că cei mai mulți români care au reușit în străinătate au la bază o formație «reală», ceea ce duce la un reflex al părinților, care îi îndeamnă pe copii să învețe matematică, în ideea că așa porțile succesului se pot deschide mai ușor. Trebuie, însă, să recunoaștem că profesorii de matematică au speculat capitalul de imagine al disciplinei și au atras spre matematică cele mai strălucite creiere. Pe de altă parte, există și pericolul izolării profesorilor de matematică într-o lume a lor, fapt ce poate duce la refulări în fața elevilor și, de aici, la apariția unei stări de teamă manifestată de unii copii față de profesorii de matematică”, ne-a declarat profesorul Neculai Gruia, inspector de matematică în cadrul ISJ. Acesta a recunoscut, însă, că, pe parcurs ce înaintează în vîrstă, goana după matematică a elevilor se estompează și, în anii de final ai liceului, rezultatele la fazele superioare ale olimpiadei de profil sînt obținute cam de aceeași elevi, care formează elita matematicii dintr-un județ. Ceea ce s-ar putea „traduce” prin pasiune.
Lasă un răspuns