• spune primărița de la Traian
Primul lucru pe care l-am remarcat la întîlnirea cu Viorica Marcu, primarul din Traian, a fost punctualitatea. Stabilisem o oră și, deși era plecată din localitate, ne-a promis că va fi la întîlnire. În pofida traficului, a distanței și a altora, a ajuns la întîlnire. Deși nu trecuseră decît cîteva minute peste ora stabilită inițial, s-a scuzat. Ba chiar a și explicat ce a împiedicat-o să ajungă la fix. Un lucru pe care la foarte puțini bărbați șefi în administrația locală îl mai auzi.
Aveam să aud de la ea, cîteva minute mai tîrziu, că așa i-a plăcut să fie mereu. Exactitatea în toate a devenit pentru ea o regulă de viață.
Aceasta și alte calități, Vioricăi Marcu i-au fost insuflate în familie. „Am fost trei copii la părinți. M-am născut la Buhuși, iar eu am fost cea mai mică. Cred că de aceea am și fost răsfățata casei. Am avut, de altfel, o viață de familie foarte strînsă, foarte bună. Ne-am ajutat fiecare mereu, dar cred că cel mai mult m-a susținut tatăl meu. Un lucru pe care nu l-aș putea uita niciodată”, și-a început povestea primărița din Traian.
Viorica Marcu provine dintr-o familie de muncitori. N-a fost însă pentru ea un impediment să se afirme. Și de fiecare dată cînd a făcut-o a ieșit la rampă cu rezultatele obținute. N-a fost promovată de familie sau „ajutată” de anumite relații. „Raportat la vîrsta de atunci, și în școală, și în liceu, am fost lider de opinie. Cred că am fost prin gimnaziu șefă de detașament, și pe parcurs am avut mereu rol de lider al colegilor, pînă pe la UTC, cînd s-a rupt filmul. N-am fost nici mai tîrziu membru de partid, fiindcă nu am vrut. În schimb, am avut rezultate la învățătură. Am fost mereu olimpică, am jucat handbal, la Textila Buhuși, care era atunci o echipă de Divizia A”, ne-a explicat Viorica Marcu.
De altfel, lucrul pe care insistă să ni-l explice din capul locului este că a fost toată viața ei o luptătoare. Totul a fost determinat de temperamentul ei. Tot din dorința de a face mai mult s-a înscris și la facultate. A terminat Facultatea de Horticultură din Iași, promoția ’88, după care s-a angajat ca inginer la IAS Traian, ferma Plopana.
„Aici am lucrat din ’81 și pînă în ’95. Eram acolo pe poziția celor care aveau mînă liberă, totul motivat de faptul că treaba mergea bine. Noi făceam export și aveam voie să negociem noi prețurile, ori să ne alegem partenerii”, își amintește ea. Numai că mediul în care s-a învîrtit 14 ani a fost preponderent masculin. Cu toate acestea, a făcut față cu brio oricărei situații. „Am avut mai mulți colegi decît colege, dar m-am descurcat. Nu ne scuteau niciodată de la vreo treabă, dar nici nu am cerut vreodată așa ceva. Vroiam să fac eu ceea ce trebuia să fac. Munceam cot la cot cu bărbații pînă la trei dimineața”, povestește primărița.
Munca în agricultură, pe lîngă competiția existentă între ea și colegii bărbați, i-a creat Vioricăi Marcu și altfel de probleme. „Mi-aduc aminte că odată, pe timpul recoltării cireșelor, transportam oamenii cu o remorcă. Cînd a văzut, viceprimarul Ardeleanu a venit, ne-a aliniat pe toți și ne-a «prelucrat». A doua zi, nici unul dintre noi nu mai avea loc de muncă. Am avut noroc de Băluță, care i-a spus să ne lase în pace, că noi facem agricultură adevărată în județul ăsta”, a povestit amuzată primărița din Traian.
Din 1995, Viorica Marcu s-a retras de la IAS. Cunoscînd meserie, și-a făcut propria firmă cu profil agricol și a început să lucreze terenuri în arendă.
Soțul e teribil de încîntat să o vadă în fruntea comunei
A izbutit și cu propria firmă. Afacerea îi mergea bine, dar cu toate acestea, Viorica Marcu a vrut mai mult. Așa s-a decis să încerce și altceva. Iar lucrul spre care s-a îndreptat a fost administrația locală.
În 1996, la alegeri, a ieșit consilier local independent. „Am considerat că n-a fost bine. Că se putea mai mult. A fost, practic, o reacție a ceea ce vedeam că se întîmplă”, a recunoscut Viorica Marcu. Au trecut cei patru ani, iar în 2000 a candidat la fotoliul de primar. Și a cîștigat alegerile.
Ajunsă în fruntea administrației din Traian, Viorica Marcu și-a stabilit și ea niște proiecte. Peste toate, însă, era ideea că trebuie să se procupe și să ducă la bun sfîrșit planurile. Și nu pentru ea, cît pentru cei care îi dăduseră votul. „Pentru mine a fost oarecum mai ușor. Nu veneam pe un teren pe care nu-l cunoșteam. Știam ce-i aia un buget, pentru că lucrasem și cu așa ceva, și în privința administrației locale aveam experiența celor patru ani de consilier local. Deci nu a fost extrem de greu. Era, în schimb, altceva. Acum sînt primar, iar responsabilitățile sînt cu totul altele. Mai multe și mai mari”, ne-a povestit primărița din Traian.
La fel de bucuroasă ca și ea, sau poate mai mult, a fost familia. Și toți cei apropiați au fost convinși de reușita ei în cei patru ani de mandat. „Soțul meu a fost încîntat că voi continua tradiția. Unchiul soțului a fost primar aici și, prin mine, se continuă astfel tradiția de familie”, a spus primărița.
Îmi doresc ca relația cu oamenii să fie altfel
Ca orice primar hotărît să facă treabă, Viorica Marcu a încercat să schimbe ceva în primărie. În primul rînd, atitudinea angajaților. Iar de aici și pînă la „scîntei” n-a fost decît un pas. Probabil unii și-au văzut amenințată poziția comodă de funcționar public și au început să o rpivească pe Viorica Marcu cu alți ochi. Deși primărița a preferat să nu atingă prea mult subiectul referitor la conflictul iscat între ea și secretarul comunei, care la mustață a scăpat de a fi schimbat, ea a lăsat să se înțeleagă despre ce-ar fi vorba. „Mi-am dorit să schimb ceva în bine în planul relațiilor dintre administrație și comunitate. Chiar dacă știu că astfel de lucruri sînt greu de corectat. Am vrut ca aceste modificări să fie făcute din mers. Pentru că eu cred că este foarte important cum te prezinți tu ca primar și subalternii tăi din primărie în fața electoratului”, a explicat Viorica Marcu intențiile sale.
Munca la primărie a obligat-o însă pe primăriță să renunțe la multe lucruri dragi. De exemplu, timpul afectat familiei nu mai este tot atît de mult pe cît și l-ar dori. Nu mai are timp să citească, ori să se uite la televizor, la emisiunile de știri și la reportaje, de altfel singurele pentru care și-ar pirde timpul în fața ecranului. „Nu-mi pl;ac emisiunile astea de divertisment recent apărute. Nu sînt o insensibilă, ba dimpotrivă. Dar nu îmi plac dulcegăriile”, s-a caracterizat în cîteva cuvinte primul gospodar din Traian. Care, pe lîngă lipsa din sînul familiei, îl mai afectează timpul prea scurt pentru a merge cu nepoțica la săniuș, ori la iarbă verde cînd e frumos afară.
Bărbații se implică prea puțin
Într-o lume a bărbaților, primărița din Traian crede că femeile trebuie să se descurce. Iar ea este cea mai elocventă dovadă că doamnele izbutesc în orice situație. În timpul discuției noastre i-a „sancționat” pe bărbați că nu se implică foarte mult. Cel puțin nu suficient, nu cît ar vrea ea. „Eu n-am simțit din partea bărbaților primari, de exemplu, ostilitate sau un tratament altfel decît ar trebui. Cred însă că uneori ne privesc cu îngăduință. Zic «las-o să vorbească, că-i femeie!» Dar eu cred că trebuie să te faci auzit. Că pe la ședințe de asta ne-adunăm, să ne facem voci pentru cei care ne-au ales, pentru cei pe care-i reprezentăm”, și-a spus foarte fermă punctul de vedere primărița.
Dovada cea mai clară că primărița din Traian nu se mulțumește cu prea puțin este că pe la ședințele Comisiei Consultative este printre puținii care mai are curajul să vorbească. Și ea e conștientă că e printre puținii nemulțumiți care vociferează în fața șefilor de la județ, dar spune că nu se teme. „Nu-s de acord că trebuie să ne înpăcăm cu anumite lucruri. Să spunem că nu se poate, că asta e. Trebuie să schimbăm acele lucruri care nu mer. Iar acum toată lumea se ferește să nu greșim . Nu-i așa, pentru că viața e făcută din plusuri și minusuri”, crede Viorica Marcu.
Lasă un răspuns