Sîmbătă, 8 martie
Pomenirea Sfîntului Teofilact, episcopul Nicomidiei (sec. IX)
Sfîntul Teofilact a trăit în secolul IX, într-o perioadă de prigonire a creștinilor care se închinau la Sfintele icoane. A intrat în monahism și a fost trimis de Sfîntul Tarasie, patriarhul Constantinopolului, la o mănăstire pe malul Mării Negre. Auzind de faptele sale bune și înțelepciunea sa, Sfîntul Tarasie l-a trimis la Sinade, unde Sfîntul a strălucit prin rîvna arhipăstoririi sale. Schimbarea împăratului și urcarea pe tron a lui Leon Armeanul, un înverșunat împotriva Sfintelor icoane, au făcut ca Sfîntul Teofilact să fie izgonit la Strovilon, o cetate aflată la malul mării. Acolo, Sfîntul a mai trăit în condiții foarte grele, încă 30 de ani, murind după îndelungi suferințe. Mai tîrziu, sfintele lui moaște au fost readuse în Nicomidia și îngropate în mijlocul bisericii ctitorite de el.
Duminică, 9 martie
Pomenirea Sfinților patruzeci de Mucenici
Acești patruzeci de Mucenici au trăit pe vremea crudului împărat Licinius, fiind originari toți din părțile Capadociei. Viteji în războaie, ei nu s-au dat în lături nici a mărturisi dreapta credință în fața conducătorului lor, Agricola, un păgîn foarte rău. Pentru că au refuzat să aducă jertfe în templu, toți au fost aruncați în temniță pentru a se răzgîndi. Toate amăgirile, toate făgăduințele și toate amenințările din parte conducătorului au fost inutile. Înfuriați peste fire, păgînii au poruncit ca cei patruzeci să fie dezbrăcați și siliți să intre într-un iaz, care era aproape înghețat. Unul dintre ostași, nemaiputînd îndura gerul, a acceptat să aducă jertfă, însă a murit imediat. Un temnicer, Aglaie, a mărturisit că este creștin și a sărit în apa înghețată, făcîndu-se părtaș celor treizeci și nouă de sfinți. După cîteva ceasuri, au fost scoși din apă și li s-au sfărîmat gleznele cu ciocane grele și, fiind arși de vii, au primit cununa Mucenicilor. Numele lor sînt: Kirion, Candid, Domnes, Isihie, Iraclie, Smaragd, Evhnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Evtihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Leontie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton și Aglaie.
Sinxar romano-catolic
Sîmbătă, 8 martie
Pomenirea Sfîntului Ioan al lui Dumnezeu
Juan Ciudad s-a născut la Montemor-o-novo, aproape de Evora, în Portugalia, la 8 martie 1495. La vîrsta de 8 ani, din motive necunoscute, a fugit de acasă, a trecut în Spania, și s-a oprit la Oropesa. Locuitorii, necunoscînd nimic despre el, l-au numit Ioan al lui Dumnezeu. Pînă la 27 de ani, a lucrat ca păstor și agricultor, apoi s-a înrolat printre soldații mercenari. Renunțînd la viața militară, cît timp a mai avut bani, a vagabondat prin toată Spania. În cele din urmă a ajuns în Africa, unde s-a angajat ca salahor. Nemulțumit, a plecat în Granada, unde a deschis o mică librărie. În urma unei predici a Fericitului Ioan de Avila, și-a schimbat radical viața și a început să cerșească pe străzi. Locuitorii Granadei l-au închis într-un azil de nebuni, unde a înțeles că bolile mintale nu pot fi vindecate cu metodele călăilor și schinguitorilor. Imediat cum a scăpat de acolo, ajutat de niște oameni inimoși, a întemeiat propiul azil. A murit la 55 de ani și a fost declarat sfînt în 1690, Leon al XIII-lea numindu-l patron al spitalelor și al tuturor celor care lucrează la refacerea sănătății bolnavilor.
Duminică, 9 martie
Pomenirea Sfintei Francisca Romana
Sfînta Francisca Romana s-a născut în anul 1384, într-o familie nobilă din Roma. La doar 13 ani, s-a căsătorit cu un tînăr de aceeași condiție. A primit cu modestie și simplitate marile daruri pe care viața i le-a oferit. A suferit cînd doi dintrei cei trei copii au murit la o vîrstă fragedă. Într-o epocă plină de războaie și boli, Francesca și-a transformat palatul într-un adăpost pentru cei nevoiași. În 1425, a întemeiat o asociație religioasă. La trei ani după moartea soțului, Francisca a intrat în monahism. A murit în 1440, iar trupul ei a fost depus în biserica pe care o ridicase. A fost ridicată la cinstea sfintelor altare în anul 1609.
Lasă un răspuns