Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Borzești, ctitorie a lui Ștefan cel Mare, trebuie repictată pentru a fi redată patrimonului cultural național. Alături de Ministerul Culturii, în acest proiect au declarat cu surle și trîmbițe că se raliază și autoritățile locale. Proiectul, anunțat încă din toaman anului trecut, nu a fost demarat nici pînă acum. Un monument care ar putea fi cuprins într-un circuit al obiectivelor culturale naționale se zbate între uitarea și nepăsarea autorităților.
O vreme de iarnă amețită, care se încrîncenează să nu ne părăsească. Zăpada pe topite, și, fiind în luna martie, cîte un strop de ploaie speriat și el de îndrăzneală. Un amestec ciudat, care te udă și de murdărește din cap pînă-n picioare. Un melanj care ne-a buimăcit și pe noi, nu numai atmosferic, ci și sufletește, cînd am ajuns la Borzești. Sîntem deja în luna mărțișorului și cunoșteam încă din septembrie anul trecut inițiativele ce urmau să fie luate cu privire la Biserica lui Ștefan cel Mare din Borzești.
De afară, lăcașul de rugăciune, înălțăt de credinciosul voievod în urmă cu peste 500 de ani, pare frumos. E stilul sobru, moldovenesc, aflat acum pe cale de dispariție. De la muzeul aflat exact la intrare, o muzeografă aproape se miră că vrem să vizităm. Cînd află că sîntem de la ziar, ne-a zîmbit nițel ironic. „Păi, ce să vedeți? În biserică nu-i nimic, nici schele, nici pictori. S-a întrunit anul trecut în toamnă o comisie care a stabilit ca, din octombrie 2002, să vină pictorul să se apuce de lucru. Dar sîntem deja în luna martie și nu s-a petrecut nimic”, ne-a explicat ea scurt. O rugăm să ne deschidă biserica, să vedem. Un aer rece, care ne-a pătruns pînă la piele, ne-a întîmpinat chiar de la intrare. Am pășit cu puțină teamă pe covoarele întinse pe jos. În pronaosul dominat de arcade, o imagine dezolantă. Pereții goi, ici-colo cîte o gaură sau cîte un cui înfipt, iar în partea stîngă, frumos îngrădit cu lemne, un mormînt de marmură din 1718.
„Biserica nu a fost pictată niciodată. Cînd am înțeles că se vor apuca de pictură, am scos icoanele de pe pereți și covoarele. Însă nu s-a făcut nimic pînă acum și am repus covoarele”, explică muzeografa. În partea dreaptă, rezemat de perete, un dulap de lemn, închis cu lacăt, ne-a amintit de o biserică normală dintr-un sat oarecare. Cînd am intrat în naosul lăcașului, muzeografa ne-a aprins lumina. Șocul a continuat. Un candelabru amărît și pricăjit, care se chinuia să lumineze un spațiu altădată voievodal. Unul dintre cele două iconostase, pe care sînt așezate icoanele, este încropit din scîndurele îmbinate una într-alta. În sfîntul Altar se vede o evanghelie cu coperta nițel desprinsă. Într-o margine, o cadelniță afumată, pe care, din cîte am înțeles o mai folosesc preoții la slujbe. Greu, foarte greu îți vine să crezi că, sub masa sfîntului altar se află rădăcina stejarului din Borzești, de care, spune legenda, a fost spînzurat unul dintre cei mai buni prieteni din copilăria voievodului Ștefan cel Mare.
Catapeteasma, turnată în piatră, o dată cu biserica, păstrează pictura de veacuri și conferă nota de vechime. Însă decorul e prea trist pentru a-l putea descrie în cuvinte. O biserică dintr-o parohie normală arată mult mai bine decît lăcașul ctitorit de Ștefan cel Mare. Și totuși, aici, slujesc cu rîndul cei patru preoți de la Catedrala „Pogorîrea Sfîntului Duh” din Onești. Nu din cine știe ce motiv de cinste și onoare istorică. Ne-au spus localnicii că, după pensionarea ultimului preot, a mai trecut cîte un preot prin zonă. Însă parohia e mică, doar o sută de familii, iar slujitorii lui Dumnezeu nu s-au încumetat să rămînă pe loc. Așa că slujbele le oficiază părintele protopop de Onești și confrații de la catedrală.
Am ieșit descurajați. Chiar dacă muzeul deschis la poartă arată mult mai bine decît sfîntul lăcaș, nu ne-am putut bucura de priveliște. Acolo, ce-i drept, am putut vedea, alături de cărți vechi de cult, o imagine din 1934, cu siguranță inedită, în care apare Nicolae Iorga și, se pare, Octavian Goga, în fața bisericii din Borzești. Pe atunci, ilustrul istoric făcea parte din Comisia Monumentelor Istorice, iar Borzeștiul era în plină restaurare. „Am găsit-o între icoanele puse în dulapul din biserică și am adus-o aici”, ne-a explicat muzeografa. Biserica lui Ștefan cel Mare, monument pe care străinii ar pune mare preț, așteaptă mila celor care nu înțeleg că trecutul trebuie respectat. (C. Gh.)
Lasă un răspuns