O dramă a făcut ca patru copii să rămînă fără tată, iar un om de 73 de ani să fie judecat pentru omor calificat. Cumplit este însă că bătrînul, care se numește Anton Antohi, i-a luat viața propriului său fiu, Ludovic. Un complet de judecată al Tribunalului Bacău a audiat ieri atît inculpatul, cît și mai mulți martori, pentru a stabili în ce împrejurări s-a întîmplat nenorocirea. Bolnav, abia ținîndu-se pe picioare, bătrînul începe să povestească ce s-a întîmplat în ziua de 16 noiembrie 2002, cînd s-a întîmplat nenorocirea. Ca în atîtea alte cazuri tragice, totul a pornit de la alcool. „Ludovic era băut și voia să se ducă la o fată pe care o cunoștea. A venit pe la noi și a început să ne înjure. M-a înjurat cum nu o mai făcuse niciodată și mă amenința că mă omoară. A început să caute prin curte o furcă, iar noi ne-am închis în casă”. Relatarea lui Anton Antohi continuă cu greutate, din cauza bătrîneții și stării de sănătate precare. Amintirile din acea zi se amestecă cu altele, însă inculpatul revine la momentele de groază care s-au încheiat cu moartea fiului său. „I-am zis să se ducă să se culce, că nu-i bine ce face. Vreo douăzeci de minute s-a tot împins în ușă și striga că ne omoară. De frică, am luat pușca și am tras prin geamul ușii”. Președintele completului îl întreabă pe bătrîn dacă regretă fapta. „Îmi pare rău. Era copilul meu”, mai reușește să spună. Doar zgomotul mașinii de scris a grefierei sparge liniștea din sală. Cîțiva consăteni, chemați ca martori, sînt într-o stare de uluială, nu s-au obișnuit cu gîndul că vecinul lor, om în vîrstă, la locul lui, și-a împușcat fiul. Este chemată să depună mărturie soția inculpatului, Antohi Anica, în vîrstă de 73 de ani. Îmbrăcată într-un palton albastru, ponosit, femeia povestește și ea ce s-a întîmplat. Se uită cu milă la bărbatul ei, îmbrăcat în uniforma verde, ponosită, și îi dau lacrimile. După ce termină se întoarce în sală și se așează lîngă ceilalți martori. Avocatul solicită un nou termen, pentru convocarea unor martori suplimentari. Instanța stabilește următorul termen pentru începtul lunii aprilie. Rudele și cunoștințele bătrînului părăsesc încet sala. Pe fața nevestei curg șiroaie de lacrimi, pentru omul ei, care a ajuns în pușcărie la bătrînețe și pentru băiatul care i-a murit. Și care a lăsat în urmă patru copii rezultați dintr-o căsătorie eșuată. (Codrin POP)
Lasă un răspuns