• Alexandru O. are, la 15 ani, o experiență de hoț de zece ani • el spune că a spart zeci de chioșcuri și magazine, a mîncat bătăi peste bătăi și a fost aruncat într-o groapă din cimitir de niște gardieni publici
Delincvența juvenilă. Un flagel împotriva căruia luptă, cel puțțin la nivel de declarație, toată lumea, dar care continuă să reprezinte o tristă realitate. Pe Alexandru O., unul dintre delincvenții Bacăului, l-am cunoscut la Centrul de Minori din cadrul Direcției Generale pentru Protecția Copilului. La numai 15 ani, el are, după propriile mărturisiri, o experiență de hoț de zece ani. Extrem de volubil, Alexandru pretinde că a spart zeci de chioșcuri și magazine, că a mîncat bătăi peste bătăi și că a fost chiar aruncat într-o groapă din cimitir. Totul în numele unei obișnuințe și a unui spirit de aventură care, pentru cei mai mulți dintre noi, sînt greu de înțeles.
Dialogul cu Alexandru se leagă ușor. Băiatul volubil din fața mea, frumușel, povestește cu nonșalanță despre aventurile lui. Privirea isteață mă „scanează” rapid. Ca un om trecut prin școala vieții, care vrea să își cîntărească din prima clipă adversarul.
Alexandru spune că debutul într-ale hoției și l-a făcut pe la vîrsta de cinci ani. Adică în urmă cu un deceniu. „Mama lucra la țară și a lăsat banii pentru abonament pe o masă, lîngă un geam. Cînd i-am văzut, i-am luat și i-am aruncat pe geam, după care am început să mă rog de mama să mă lase afară. Ghinionul meu a fost că nu a vrut să mă lase, dar a ieșit tata și a văzut banii în fața blocului. A mai găsit doar vreo 15. 000 de lei, adică jumătate din cît luasem. Restul îi găsiseră alții”, povestește Alexandru. Deși părinții și-au dat seama de intențiile băiatului, au luat totul ca pe o copilărie a unui puști de cinci ani. Alexandru a scăpat fără ca cineva să-i spună ceva, ceea ce, după cum recunoaște, l-a încurajat. A recidivat peste cîțiva ani. Nici nu își mai aduce aminte prea bine cînd. „Odată, mama a luat salariul, vreo două milioane jumătate de lei, și i-am luat pe toți. Pînă atunci, am mai furat de prin casă, dar ce era mai ușor. Cu cele două milioane și jumătate ne-am dus să cumpărăm niște lemne din tîrg, ca să ne facem o casă într-un salcîm. Vroiam o căbănuță în copac, unde să nu ne găsească nimeni. Eram eu și doi băieți din cartier. Am urcat lemnele în copac, dar ne-am dat seama că ne trebuie cuie, așa că ne-am întors în tîrg. Am luat vreo sută de cuie, dar cînd am venit înapoi, am văzut că lemnele au fost furate de țigani. Restul de bani, vreo două milioane, i-am cheltuit pe mîncare, băutură, țigări și taxi”, povestește Alexandru. Cum a văzut că se poate, s-a gîndit că hoția poate deveni un mod de viață.
Prima mare încercare „adevărată” de a da lovitura s-a transformat, pentru Alexandru, într-o bătaie soră cu moartea. „Aveam vreo 13 ani și am mers în Piața Mare. De abia învățasem «să fac» la buzunare. Am văzut că o bătrînă a scos de la o bancă 800.000 de lei și avea și niște aur în niște săculeți de pînză, pe care i-a băgat, împreună cu banii, în buzunar. Am urmărit-o. Am întrebat-o cît e ceasul și, în momentul în care a ridicat mîna să se uite, i-am băgat mîna în buzunar și i-am luat și aurul și banii. Nu știu, însă, cum și-a dat seama că eu i-am furat banii, că, deodată, m-a apucat de haină, a scos din plasă un baston de cauciuc și dă-i omor! A început să mă bată în mijlocul pieții și să țipe la mine să-i dau banii și aurul. Am reușit, pînă la urmă, să fug cu banii, dar aurul căzuse pe jos și l-a luat baba”, povestește Alexandru. Cît despre bani, aceștia au fost cheltuiți în doi timpi și trei mișcări pe mîncare, băutură și plimbări cu taxiul.
Alexandru a avut și „succese în ramură”. Unul dintre acestea, cu care se laudă, a fost spargerea standurilor de la Piața Sud. „Asta a fost tare, ca în filmele americane. Am intrat, noaptea, pe la ora două, prin acoperiș, după ce am spart lacătul de la o ușiță ce dădea pe plafonul clădirii. După aia, am mers printr-o aerisire, pînă am dat de un grilaj. Ăsta era prins în patru șuruburi, pe care le-am desfăcut cu o dăltiță. Am coborît, apoi, în birouri, de unde am luat vreo 800.000 de lei și o casă de bani. Am încercat, eu și doi prieteni cu care am dat spargerea, să o deschidem, dar n-am reușit. Atunci, am luat-o de cabluri și am pus-o în spinare. Am zis: fie ce-o fi, cît sînt eu de slab și tot o car. Am intrat și în standuri, de unde am umplut vreo două genți sport cu dulciuri, haine și țigări. Pe urmă, am ieșit pe unde am intrat. Pe drum, ne-am întîlnit cu un prieten mai mare, care ne-a ajutat să defacem casa. De fapt, a trîntit-o de pămînt de i-au sărit toate cele din ea. Lui i-am dat 200.000 de lei și noi am rămas cu 16 milioane de lei, cît erau în casă”, mărturisește micul infractor. Sigur pe el, Alexandru a trecut, a doua zi, pe la standuri, să vadă cum decurg cercetările polițiștilor.
„Agricola Internațional”, magazine „ușoare” pentru delincvenți
Alexandru și-a continuat nestingherit faptele de arme, spărgînd cîteva „chioșcuri și magazine ușoare”. Care sînt „magazine ușoare” pentru un copil delincvent? De exemplu, magazinele „Agricola Internațional”. „Magazine grele sînt cele de bijuterii sau «Luceafărul». Celelalte, sînt fleacuri. Te duci, te uiți pe lîngă geamul de la ușă și vezi dacă are alarmă sau nu. Dacă are, nu te bagi. Odată, am fost la un magazin de pîine, am văzut că nu are alarmă, și l-am spart. E foarte ușor. Bagi o daltă sau o șurubelniță între rama de aluminiu și cauciuc, împingi oleacă și cade tot geamul. Pot să pună mama alarmei, că tot intri. Trebui să știi doar unde e întrerupătorul alarmei. De obicei, acestea sînt puse lîngă tabloul de curent electric, în stînga sau în dreapta. Sapi o gaură în pămînt de cîțiva centimetri și dai de un întrerupător cu un buton roșu și unul alb, ca la telefon. Apeși pe ăla roșu și oprești alarma. Pui pămîntul la loc și te duci în magazin. Așa am făcut la Agricola și am reușit”, explică, cu o naturalețe incredibilă, Alexandru.
El și-a trecut în cont și o stație „Selena”, în care a intrat tăind tabla, zice el, cu un desfăcător de conserve. De aici a luat dulciuri și țigări, dar și cîteva zeci de bonuri de masă. Nu a iertat nici chioșcurile de ziare, prada preferată fiind cartelele de telefon și gumele de mestecat. Mărfuri ușor vandabile. Revistele, fie ele și porno, îl lasă rece. Cînd a spart chioșcul de ziare din fața restaurantului „Curcanul de Aur” a tras, însă, o sperietură zdravănă. „Eram trei prieteni și fiecare și-a umplut sînul cu pachete de gumă de mestecat. Eu am dat să ies afară, cînd am văzut un om venind spre chioșc. Am zis că pînă aici ne-a fost, dar am avut noroc: românul a trecut mai departe. Am făcut o cruce mare și am plecat să vindem gumele la «Club 33». Am făcut mai mult de un milion pe ele”, spune Alexandru.
Aruncat în groapă
Luată între două-trei spargeri mai mari sau mai mici, bătaia a devenit o obișnuință pentru Alexandru. „Odată eram în intersecția de la «Tic Tac» și făceam bani. Spălam parbrizele la mașini. La un moment dat, au venit niște gardieni publici și m-au luat, au zis să le dau banii, dar eu n-am vrut. Atunci, m-au dus în spatele Cimitirului Central, m-au legat de mîini cu ceva și au spus să le dau banii. Pînă la urmă, i-am dat, dar m-au bătut și m-au aruncat într-o groapă din cimitir. Atunci mi-a fost frică, dar n-am avut ce face”, și-a continuat destăinuirile Alexandru, piciul delincvent care a fost prins de poliție și adus în Centrul de Minori, pentru că „a fost fraier”, după cum zice el.
Dincolo de fărădelegile comise de Alexandru, există, însă, o dramă. Cu un tată care nu s-a mai interesat de el aproape niciodată, după cum susține Alexandru, și cu o mamă plecată în Italia după ce propria firmă a dat faliment, acestuia nu i-a mai rămas, după cum crede cu tărie, decît calea vagabondajului și a furturilor. A absolvit opt clase, dar nu a mers mai departe. La ce bun, spune el, cînd din furt se poate trăi? Singura lui avere din acest moment sînt un motoscuter și un calculator, pe care ar vrea să le vîndă. „Am avut, odată, tot ce am vrut. Acum, însă, nu mai am nimic. Dacă nimeni nu-ți dă nimic, n-ai ce face și te apuci de furat, dar promit să mă fac băiat cuminte. M-am săturat și eu de bătăi”, încheie Alexandru. Pe hol, îl așteaptă un ofițer de poliție. Alexandru trebuie să dea explicații despre ultimul furt. (Eduard CUCU)
Lasă un răspuns