Fiecare salariat trebuie să semneze un contract individual pentru a-și legaliza raportul de muncă. Pe lîngă clauzele generale din contractul tipizat, între angajator și patron pot apărea și clauze specifice, cum este cea de neconcurență. „Clauza de neconcurență îl obligă pe salariat să nu presteze, în interesul propriu sau al unui terț, o activitate care se află în concurență cu cea prestată la angajator sau să nu presteze o activitate în favoarea unui terț care se află în relații de concurență cu angajatorul sau îl obligă pe angajator să îi plătească salariatului o indemnizație lunară”, ne-a declarat Ion Barbu, inspector șef la Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) din Bacău. Clauza de neconcurență își produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sînt prevăzute în mod concret activitățile ce sînt interzise salariatului pe durata contractului. Indemnizația datorată salariatului se negociază și este de cel puțin 25% din salariu. Clauza de neconcurență nu este valabilă pentru muncitorii ținuți în perioadă de probă. „Prin excepție, clauza de neconcurență își poate produce efectele și după încetarea contractului individual de muncă, pentru o perioadă de maximum șase luni, în cazul funcțiilor de execuție, și de maximum doi ani pentru cei care au ocupat funcții de conducere, dacă o astfel de perioadă a fost convenită expres prin contractul individual de muncă”, a mai precizat inspectorul șef de la ITM Bacău. Această cluază din contractul de muncă nu poate avea ca efect interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei salariatului sau a specializării pe care o deține. Dacă salariatul este nemulțumit de prevederile clauzei de neconcurență, la sesizarea acestuia sau a ITM Bacău instanța poate diminua efectele clauzei. Dacă salariatul încalcă prevederile clauzei el este obligat să restituie indemnizația și chiar să plătească daune pentru prejudiciul pe care l-a adus unității economice. (C.T.)
Lasă un răspuns