Plante bune pentru tratarea unor afecțiuni

Talpa gîștei

(Se folosește și la stări depresive)

Talpa gîștei este o plantă folosită pentru vindecarea unor boli legate de integritatea sănătății noastre. Ea se recoltează în timpul înfloririi, în special parțile aeriene. Are următoarele proprietăți: intern – de trei ori mai puternică decît ale valerianei, sedativ al sistemului nervos central, al cordului și al stomacului hipotensiv, vasoconstrictor periferic; extern – cicatrizant antiinflamator.

Indicații: intern – în stări depresive nervoase (deci și în sezonul asteniilor de primăvară), distonii beurovegetative, tulburări de menopauză, hipertensiune arterială, în astm, pentru ușurarea digestiei.

Mod de folosire: intern – infuzie 2-3 gr, simplă sau asociată cu alte produse; se bea cîte 1-2 căni pe zi, din care una seara; infuzie din 15 grame plantă mărunțită la 200 ml de apă clocotită, din care se iau 3-4 linguri pe zi. Infuzie pentru stări nervoase – din 20 de gr. talpa gîștei, 20 de gr, chimion, 20 de gr. valeriană, 20 de gr. fenicul care se amestecă, iar o lingură din această compoziție se infuzează cu o ceașcă de apă; după 15 minute ceaiul se strecoară, se îndulcește; se beau trei ceaiuri călduțe pe zi. Tinctura din 20 grame, planta mărunțită la 100ml de alcool, de 70 grade, care se macerează cîte 3 – 8 zile; se iau 20-40 picături, de 2-3 ori pe zi. Extern – infuzie – din 25 grame plantă la 200 ml apă clocotită, utilizată în băi și comprese, decoct din 50 grame plantă mărunțită la un litru de apă, cataplasme în cicatrizarea unor răni.

Cătina, leacul celor 30 de boli

Ani de zile, virtuțile cătinei au fost ignorate, tocmai din cauza marii

ei răspîndiri. Multă vreme a fost considerată doar o tufă țepoasă,

cățărată pe povîrnișurile nisipoase din marginea drumurilor de țară,

pe dealurile pietroase ori prin ostrovurile înconjurate de ape. „Gard

viu”, așa cum i se spune prin multe locuri din țară, cătina a fost

vreme îndelungată doar prietena porumbeilor și a păunilor. Și astăzi,

ea lipsește din multe culegeri de plante medicinale. Multe tratate de

specialitate o consideră, însă, o descoperire de senzație a

medicinei fitoterapeutice, o plantă-miracol care vindecă aproape

orice afecțiune.

Recoltarea

Se face de la sfîrșitul lunii august și pînă în martie a anului

următor. În luna octombrie, cătina se află la deplina maturitate,

numai bună de transformat în ceaiuri, siropuri, dulceață, gem și lichior. Din piețe, cătina poate fi cumpărată sub forma de ramuri spinoase, acoperite de boabe portocalii. Pentru ca să desprindeți mai ușor de pe ramuri boabele de cătină, bagați peste noapte ramurile rupte în două în congelator. A doua zi, se scot afară și se bat, așa înghețate, cu un obiect din lemn. Boabele se desprind și cad.

Acțiune terapeutică

Preventiv: datorită creșterii rezistenței la agenții patogeni, crește și

rezistența la efort. Energizant puternic, dă rezultate rapide în

recuperarea energiei după efort fizic și intelectual. Scade durata de

convalescență după boală.

Curativ: preparatele din catină albă, asociate cu orice alt

medicament (fie el și cremă), îi măresc acestuia considerabil efectul, scăzînd, totodată, acțiunea negativă a medicamentelor de sinteză. Cătina este radioprotectoare, fotoprotectoare (uleiul de cătină fiind chiar un excelent unguent protector pentru plajă), cicatrizant puternic. Are efect pozitiv în cazul unei proaste circulații periferice. Avînd efect imunomodulator, se recomandă în cancer și HIV (SIDA). Este, deasemena, recomandată în malnutriție și în boli fiziologice. Asociată altor plante medicinale, cătina poate face, pur și simplu, minuni. Rezultatele clinice apar și în funcție de priceperea celui care folosește cătina.

Preparate din cătină albă (fructe)

Trei rețete de suc de cătină

Rețeta de bază: 1 kg de fructe de cătină, puțină apă, zahăr.

Mod de preparare: Fructele se spală în două-trei ape, apoi se

zdrobesc cît se poate de bine (se poate folosi și storcătorul de

fructe) și se storc cu ajutorul unui tifon. Sucul obținut se pune

deoparte, iar peste resturi (semințe, coji etc.) se mai pune puțină apă (cam o cincime din cantitatea totală), se amestecă, se lasă 20-30 de minute și se mai storc o dată. Sucul rezultat se amestecă la rece cu zahăr, în urmatoarele variante: Varianta 1 – 1 parte volum suc, 1 parte greutate zahăr. Exemplu: 500 ml suc și 500 g zahăr sau 250 ml suc și 250 g zahăr. Varianta 2 – 1 parte volum suc și 1,5 parți de zahar. De exemplu: 500 ml suc și 750 g zahăr sau 250 ml suc și 375 g zahăr. Varianta 3 – 1 parte volum suc și 2 părți greutate zahăr. De exemplu: 500 ml suc și 1 kg zahar sau 250 ml suc și 500 g zahăr.

Varianta 1 este mai acrișoară, varianta 3 este dulce. Majoritatea

bărbaților preferă varianta 2. Copiii preferă variantele 2 și 3.

Doamnele preferă varianta 2. La variantele 2 și 3 se poate adăuga acid citric (sare de lămîie), după gust.

Dacă nu se bea imediat, sucul de cătină se ține la rece sau se

adaugă una-două aspirine la un litru de suc. Dizolvarea zahărului se face la temperatura camerei în care se prepară sucul, pentru a se păstra vitaminele și aroma. Gustul este foarte plăcut, seamănă cu un amestec de caisă și ananas. Culoarea este galben-portocalie, deosebit de plăcută.

Efect: energizant, crește rezistența la efortul fizic și intelectual,

antigripal, întăritor al sistemului imunitar, anticancerigen.

Sucul de cătină se bea sub formă de sirop, adaugînd apă sau apă

minerală (20-30 ml sirop la 150-200 ml apă) în funcție de gust și de

efectele constatate.

Sucul de cătină albă se poate asocia cu suc de struguri, zmeură,

afine, mere, portocale, lămîie, morcovi, varză, asociate chiar între ele. Se poate asocia și cu cafeaua neagră, micșorînd baza acesteia, scăzînd efectul și nocivitatea. Consumul exagerat de cafea prezintă riscuri în apariția pancreatitei și a hipertensiunii.

Fructe zdrobite

Pentru cei care au dinții buni, fructele de cătină se pot zdrobi cu

furculița într-o farfurie, pînă ce se transformă într-o cremă. Se

adaugă zahăr sau miere (după gust), amestecînd bine. Se lasă 30 de minute. Se amestecă din nou, apoi se consumă ca atare,

mestecînd bine, pentru a fărîmița și cojile și semințele. Ingerarea completă a fructelor este ideală pentru că nu se pierde nici una dintre substanțele pe care le conțin.

Cătina uscată

Se așează boabele de cătină pe o tavă. Se încinge cuptorul la

temperatură maximă, se bagă fructele pentru a suporta un șoc

termic scurt, de 100 de grade Celsius. Apoi temperatura se coboară la 50-60 de grade (treapta mică a cuptorului). Cînd fructele sînt uscate, se scot și se lasă să se răcească. Se macină fin, prin rîșnița de cafea. Se conservă în borcane de sticlă. Praful e bun pentru ceai: o linguriță de pulbere se opărește cu o cana de apă în clocot. Se lasă să se infuzeze, apoi se bea.

Efect: mărește pofta de mîncare, rezistența la efort fizic, intelectual.

Are efect anticonstipant. (E. SOLOMON)