Dicționar de asigurări

Activitatea de asigurare – se grupează în asigurări de viață și asigurări generale și reprezintă activitatea exercitată în sau din România. Desemnează, în principal, oferirea, intermedierea, negocierea, încheierea de contracte de asigurare și reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres și recuperare, precum și investirea sau fructificarea fondurilor proprii și atrase prin activitatea desfășurată.

Agent de asigurare – persoana fizică sau juridică abilitată, în baza autorizării unui asigurator, să negocieze sau să încheie în numele și în contul asiguratorului contracte de asigurare cu terții, conform condițiilor stipulate în contractul de mandat încheiat, fără să aibă calitatea de asigurator sau de broker de asigurare.

Asigurare – operațiunea prin care un asigurat constituie, pe principiul mutualității, un fond de asigurare, prin contribuția unui număr de asigurați, expuși la producerea anumitor riscuri, și îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum și pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activității desfășurate.

Asigurat – persoana care are un contract de asigurare incheiat cu asiguratorul.

Asigurator – persoana juridică română sau străină ori societatea mutuală autorizată să exercite activitatea de asigurare.

Broker de asigurare – persoana juridică română sau străină, autorizată în condițiile legii, care, pentru clienții săi, negociază sau încheie contracte de asigurare și acordă alte servicii în legătură cu protecția împotriva riscurilor sau cu regularizarea daunelor.

Catastrofa – un eveniment sau o serie de evenimente care provoacă pagube substanțiale într-o perioadă scurtă de timp.

Coasigurare – operațiunea prin care doi sau mai mulți asiguratori subscriu aceluiași risc, fiecare asumîndu-și o cotă parte din acesta.

Portofoliu de asigurări – totalitatea sau o parte dintre contractele de asigurări încheiate de un asigurator.