Un caz care demonstrează că omenia nu a dispărut dintre noi ne-a fost relatat în cursul zilei de ieri, de o cititoare de-a noastră, Elena Mitulescu, de pe strada Războieni nr. 50 din Bacău. „Am plecat dimineață spre piață. Nu aveam nici un semn care să îmi dea de gîndit dar, cînd am ajuns în dreptul vechii biserici catolice, mi s-a făcut rău. Am amețit și am avut senzația că mă voi prăbuși. Am apucat să mă sprijin de zidul unui magazin. O doamnă tînără, îmbrăcată într-o geacă galbenă, a sesizat imediat că se întîmplă ceva în neregulă cu mine, s-a apropiat și m-a întrebat dacă îmi este rău. I-am spus că da, a încercat să mă liniștească și mi-a făcut rost imediat de un scaun, de la un magazin din zonă. M-a întrebat pe cine ar putea să anunțe că nu mă simt bine și a dat imediat telefon uneia dintre fiicele mele. Pentru că i s-a părut că nu a explicat exact locul unde mă aflu, a mai sunat-o încă o dată. Doar așa familia a aflat rapid despre mine și la fel de repede a putut veni și salvarea. A stat cu mine pînă au ajuns copiii mei. Am încercat să-i dau bani, dar a refuzat orice fel de recompensă. Nici măcar nu știu cum o cheamă pe doamna aceea drăguță, care nu a trecut nepăsătoare pe lîngă un om de 67 de ani care putea să moară. Vă mulțumesc, doamnă cu geaca galbenă, pentru că m-ați ajutat într-un moment de cumpănă. Să vă dea Dumnezeu sănătate și să vă răsplătească pentru bunătate”. Elena Mitulescu
Lasă un răspuns