• judecătorii au mai eliberat pe unul dintre inculpații în dosarul Banca Transilvania • el era singurul funcționar de rang inferior care mai era în arestat • inculpatul a ieșit din penitenciar plin de rîie, de care s-a molipsit la închisoarea din Jilava • în acest moment, din cele 26 de persoane arestate inițial au mai rămas doar patru
Judecătorii de la Curtea de Apel Bacău l-au eliberat pe Eduard Colos, singurul dintre funcționarii de rang inferior care mai erau arestați în dosarul Banca Transilvania. Acesta a fost și unul dintre argumentele invocate de apărătorul său în timpul procesului. Eduard Colos a fost moderator de credite și unul dintre funcționarii cu cele mai proaspete state de plată din sucursala băcăuană a Băncii Transilvania. „Clientul meu a lucrat doar un an de zile în bancă înainte de a fi arestat. De fapt, a lucrat efectiv doar șase luni pentru că în primele șase luni a fost în probe. În rechizitoriu este menționat faptul că a colaborat cu organele de anchetă pentru aflarea adevărului. În plus, avem exemplul celorlalți colegi ai lui, care, după ce-au fost eliberați din penitenciar, nu au plecat nici măcar din localitate, dărămite din țară. Colos Eduard este și singurul dintre funcționarii băncii care nu a primit acțiuni de la Bancă, iar temeiurile arestării nu mai subzistă”, a spus în fața judecătorilor avocatul Liviu Ghioc, apărătorul lui Colos. Argumetele lui Ghioc i-au convins pe judecători, care s-au pronunțat la doar două ore după audierea din sală. Decizia completului i-a fost citită lui Colos în camera grefierului șef, pentru că în sălile de judecată se derulau alte procese.
În acest moment, în penitenciar au mai rămas doar patru inculpați din cei 26 cîți au fost arestați în octombrie anul trecut. Este vorba despre Carmen Negoiță, fosta directoare a băncii, Benoni Beca, administratorul firmei Amapolla, Dorinel Popa, administratorul firmei Tandem Road, și Ciprian Stanciu, fost șef al serviciului de credite.
Colos a fost eliberat din penitenciar după aproape șapte luni de arest prevetiv
După aflarea sentinței, ne-am dus la penitenciar, pentru că ordinul de eliberare urma să fie trimis la penitenciar pe gardieni, iar inculpatul să fie pus în libertate de îndată. Pe la prînz, în dreptul porților penitenciarului s-a oprit o Dacie în care se aflau trei femei. Am recunoscut-o pe fosta juristă a Băncii Transilvania, Simona Moroca, și pe soția lui Eduard Colos. Femeia tremură cînd coboară din mașină, cu ochii ațitiți către poarta închisorii. O tînără blondă, care seamănă puțin cu Eduard Colos, trage mașina în dreptul intrării din spate. Aveam să aflăm mai tîrziu că este sora lui Eduard Colos și că a dus mașina acolo la indicațiile Simonei Moroca. Ea mai trecuse prin această experiență și știa mai bine procedura. Era deja ora 12,00. Ochii tuturor erau ațintiți către poarta grea de metal. Camioane mari din care coboară zeci de deținuți, intrau din jumătate în jumătate de oră în curtea închisorii. Într-unul dintre ele avea să fie și Eduard Colos, adus înapoi de la instanță.
A mai trecut o oră. Așteptarea a devenit tot mai apăsătoare. Soția lui Eduard Colos și Simona Moroca au vorbit mereu cu cîte cineva la telefon. Fără să vrem, am surprins o discuție între cele două femei. „Fetița noastră, pe care Edi o alintă «prințesa», știe că tatăl ei este plecat cu serviciul la București. Am noroc că nu știe să citească încă, așa că o mai pot duce cu zăhărelul. Am mințit-o că șefii lui de acolo i-au dat foarte mult de treabă și că nu-i dau voie nici să vorbească la telefon. Mi-a spus că, atunci cînd va crește mare și va ajunge regină, va da poruncă ca toți cei care nu-i dau voie tatălui ei acum să vorbească cu ea la telefon să fie legați de cai și tîrîți prin toată lumea. Mi-e și teamă de reacția ei cînd îl va vedea acasă. Parcă nici mie nu-mi vine să cred. Dacă nu-i dau drumul?”, se întreabă, brusc alarmată, femeia care pînă mai înainte privea în gol. Simona Moroca o îmbărbătează. Din mașină iese și tînăra blondă, care le întinde un pachet din care ieșeau cîteva cornuri. „Luați, sînt cu rahat. Din miliardele pe care le-a furat Edi”, le îmbie cu un zîmbet amar. Femeile mănîncă fără poftă. Intră în mașină și așteptarea se așterne din nou, grea.
Apoi, dintr-o dată se aude ascuțit și nefiresc vocea tinerei: „Uite-l!” și se reped toate către poarta închisorii. În graba lor au lăsat portierele mașinii deschise. În mijlocul drumului, un bărbat înalt, blond, ușor gîrbovit de greutatea celor cîteva sacoșe mari, merge puțin dezorientat. Ca și cum încă nu le-ar observa pe cele trei femei care aleargă spre el. Soția se lipește de el și pare că nu are de gînd să se mai desprindă. Sora lui îi ia geantă imensă din mînă. Cea mai zgomotoasă primire i-a făcut-o Simona Moroca, care i-a urat bun venit afară. Stăm, stingheri, într-o parte. Știm că sîntem intruși și că oamenii au multe să-și spună.
Am așteptat tăcuți ca primele momente să se consume. Politicos, bărbatul ne salută și se îndreaptă spre noi. „Nici acum nu scap de dumneavoastră? Nu mai aveți răbdare pînă la termen, cînd voi veni la proces?”, încearcă el o glumă după care ne asigură că vrea să stea de vorbă cu noi, dar nu știe ce să ne spună. Îl întrebăm care-i primul lucru pe care îl va face cînd ajunge acasă, iar răspunsul ne ia prin surprindere. „Voi face o baie. Sînt plin de erupții pe piele. Cred că este vorba de o dermatită ceva, deși mai mult ca sigur că e rîie. Cred că am luat-o de la Jilava, cînd ne-au dus la București pentru procesul de la Curtea Supremă de Justiție. Nu voi ieși nicăieri, cel puțin în seara asta. Oricum, am fost surprins de decizia judecătorilor. Nu mă mai așteptam după modul în care au decurs toate procesele pînă acum. Cel mai greu a fost de la pronunțarea sentinței și pînă cînd am ajuns la pentienciar. Am plecat de la Curtea de Apel pe la 14.30. Cînd am ajuns aici, toate actele erau făcute, ajunseseră aici de vreo două ore și nu a fost nevoie decît să-mi fac bagajul”, ne-a spus Colos. Ne retragem. În mașină, soția moderatorului de credite care a stat șapte luni după gratii i se ghemuiește în brațe. Prin parbrizul mașinii, apucăm să mai zărim umerii tresăltînd în ritmul hohotelor de plîns. (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns