• care dintre soiurile de pomi rezistă cel mai bine de ger • pomii fructiferi și nevoile lor de umiditate în sol
Dacă nu ați plantat încă din toamnă pomii și arbuștii în curte sau grădină, încă nu este tîrziu să vă ocupați de acest lucru. „De obicei, martie este ultima lună în care se mai pot face astfel de lucrări agricole. Timpul este în urmă însă cu vreo patru săptămîni așa că încă se mai pot planta mlădițele de pomi în grădină. Iar dacă ne vom asigura că puieții pe care îi vom planta sînt testați și certificați, iar după ce îi vom planta îi vom și îngriji cum se cuvine, cu siguranță că vom culege și roade din pomii plantați”, ne sfătuiește inginerul agronom Nicolae Cartos, recunoscut de localnicii din Motoșeni drept un pomicultor împătimit. Sădirea pomilor are, însă, reguli precise, iar la amplasarea lor trebuie să se țină cont atît de partea decorativă, cît și de cea practică.
Este recomandat ca pomii cu vigoare mai mare și cu durată a vieții mai ridicată să fie plantați în locuri care nu vor fi afectate de modificări ale destinației terenului și nu vor fi ridicate construcții. Este indicat ca, în cazul în care locința este situată la cinci-zece metri distanță față de stradă, să fie amenajată în fața casei o mică grădină de flori în care mai pot fi plantați arbuști, conifere, pomi de talie mică și o boltă de viță-de-vie de trei pînă la cinci centimetri lățime, care să acopere aleea ce leagă casa de stradă. Pe laturile aleilor de acces în gospodărie pot fi plantați pomi cu vigoare mijlocie. Trebuie ținut seama, totodată, de durata umbrei clădirilor în timpul zilei, dar și de condițiile de microclimat care se formează în jurul clădirilor, de tăria vîntului, de curenții de aer dintre clădirile învecinate, zonele expuse uscăciunii și cele cu umiditate permanentă care necesită drenaj. În locurile unde umbra se menține mai multe ore pe zi se pot planta alun, păducel, corn, arbuști ornamentali rezistenți la umbră, cum ar fi liliacul, buxusul, lemnul cîinesc sau socul. În zonele luminate se pot planta gutuiul sau alunul. De-a lungul pereților orientați spre sud, sud-est sau sud-vest se pot planta viță-de-vie sau pomi fructiferi ( meri, peri sau gutui) pe spalier, la unul – doi metri de zid, conduși sub formă de garduri. Pomii cultivați aici înfloresc cu două-trei săptămîni mai devreme, fructele lor sînt mai colorate, mai gustoase și nu sînt doborîte de vînt. În plus, primăvara, albinele asigură polenizarea. Pe partea sudică a gardurilor înalte care împrejmuiesc terenul casei vor fi plantați pomi conduși pe șpalier și, eventual, un rînd de zmeură. Pentru a delimita unele compartimente ale grădinii și a o înfrumuseța se pot planta garduri vii. Dacă terenul este mai mare ca suprafață, atuci pomii pot ocupa o porțiune separată a grădinii, fie spre stradă, în cazul pomilor pitici, fie mai spre fundul grădinii, unde se pot planta pomi cu talie mijlocie spre nord și cu talie mică spre sud, ca să nu se umbrească între ei. Pomii pitici intră mai devreme pe rod, dar se epuizează mai repede și trăiesc mai puțin. Nu este recomandat să se planteze în grădină pomi cu talie mare, cum sînt nucii, castanii, teii, merii sau perii altoiți pe sălbatec.
Pomii fructiferi și cerințele lor de apă și lumină
În părțile luminate se plantează specii iubitoare de lumină – cais, guti, piersic sau cireș. Cerințe moderate față de lumină au mărul, părul, prunul și vișinul. Mai puțin exigent față de lumină este căpșunul, care poate ocupa porțiuni separate din grădină. Soiurile cele mai iubitoare de căldură dar, totodată, senisbile la ger sînt caisul, cireșul, părul și gutuiul, pom care este deosebit de roditor în toate zonele țării, mai puțin în cele muntoase. Vișinul și mărul au cerințe moderate față de căldură și rezistă destul de bine la ger. Exesul foarte mare de apă în sol este deosebit de dăunător pentru cais, cireș, piersic, pomi care nu suportă stagnarea apei la nivelul rădăcinilor. Cerințe moderate pentru apă au părul, nucul și vișinul, iar soiurile de pomi care au nevoie de apă din belșug, mai ales în perioada verii, sînt gutuiul, mărul și prunul. Solurile lutoase sînt cele mai bune pentru pomi, pentru că sînt permeabile, rețin bine apa și nu crapă la secetă. Pe solurile argiloase, bine fertilizate și irigate, cresc cel mai bine piersicul, caisul, prunul, vișinul, nucul și dudul. În solurile pietroase, amplasate în zone umede și calde, crește foare bine caisul. Terenurile pe care urmează să fie plantați pomii trebuie să fie ferite de curenți de aer puternici. (E.S)
Lasă un răspuns