Pomenirea Sfîntului Mucenic Ianuarie și cei împreună cu dînsul
Sfîntul Ianuarie s-a născut în Neapole și era episcop de Nola, cînd împăratul Dioclețian a aprins focul prigoanei împotriva creștinilor. Atunci, în acele vremuri grele pentru întreaga creștinătate, la Putiole au fost închiși mulți credincioși, printre care și diaconii Soson, Proclu, precum și doi mireni, Eutihie și Acution. Sfîntul episcop Ianuarie îl iubea mult pe Soson și avea mare încredere în el, pentru înțelepciunea și sfințenia sa. Într-o zi, episcopul a mers la Putiole să vadă pe cei închiși, ducîndu-le cele de trebuință. Auzind acestea, dregătorul Timotei a dat poruncă să fie prins și fericitul Ianuarie și să fie purtat în lanțuri, pînă la locul de chinuire. În drum, au venit să-l vadă diaconul Faust, împreună cu citețul Dezideriu. Aceștia au fost prinși și ei împreună cu episcopul lor. După multe suferințe, din poruncă împărătească, toți acești creștini și episcopul lor au fost osîndiți să fie dați la fiare, în circ, locul de petrecere al păgînilor. Însă, animalele, în ciuda sălbăticiunii lor, i-au cruțat, neatingîndu-se de ei. Crezînd că numai prin vrăjitorie creștinii au scăpat de la această cruntă moarte, s-a dat poruncă să li se taie tuturor capetele.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfîntului Anselm
Sfîntul Anselm s-a născut în anul 1033, în orașul Aosta, localitate la picioarele munților Alpi. Vlăstar al unei familii nobile, a fost încredințat călugărilor benedictini care, văzînd calitățile lui deosebite, l-au ajutat să-și însușească o profundă formație religioasă și culturală. Tatăl său a refuzat însă gîndul că primul lui copil vrea să intre în mănăstire. Anselm a suferit atît de mult din pricina acestui refuz, încît s-a îmbolnăvit. După ce s-a făcut sănătos, tînărul a început să participe la viața mondenă a palatului. Nu după mult timp, a părăsit casa părintească și a trecut în grabă munții Alpi și s-a oprit în Normandia, la o mănăstire unde avea catedră de teologie învățatul călugăr Lanfranco. Acesta a fost numit de Wilhelm Cuceritorul arhiepiscop de Canterbury și Primat al Angliei, Anselm luîndu-i locul de stareț al mănăstirii. Cînd Lafranco a încetat din viață, în 1079, Anselm a fost rugat să-i preia funcțiile. Neînțelegerile dintre el și împărat l-au determinat să fugă de două ori în exil, așteptînd liniștirea apelor. Anselm a murit la Canterbury în 1109, fiind cinstit de toți drept un mare apostol al adevărului și al iubirii. În anul 1720, Papa Clement al XI-lea l-a proclamat „Învățător al Bisericii”. (C. Gh.)
Lasă un răspuns