Pe măsură ce copiii cresc și află că iepurașul „Țup-țup” nu există, iar slujba de Înviere nu este obligatorie, se găsește pe loc un surogat de atmosferă. De fapt, toată treaba cu sărbătorile de Paști pare chiar plictisitoare, mereu același lucru: mers pe la rude, mîncat și iar mîncat, uitat la televizor și, rareori, mers pe la mănăstiri. Să nu uităm că înainte de toată lenevirea asta ai o grămadă de făcut, de genul spălatului, gătitului, scuturatului, de ajungi să fi mort de oboseală în zilele de Paști, așa că urmează odihnă și multă mîncare, pînă la indigestie.
Norocul nostru este că sîntem destul de inventivi și cu inițiativă ca să putem face din aceste zile plictisitoare, în care toate magazinele sînt închise și toți oamenii stau în case, ceva mai vesel, mai distractiv, doar e vacanță. Distrcția începe de Înviere, cînd, culmea, o să vezi o grămadă de tineri că se adună în fața bisericii. Să nu credeți că ascultă slujba, tot ce fac e să glumească, să se joace cu lumînările și cu ceara, să le stingă sau să le lipească pe geaca sau părul cuiva. Și să nu rămîneți uimiți cînd tinerii de cartier nu se mai pot opri din înjurături sau rîs, cînd fetele vorbesc cu „fă”, cînd celularele sună a invitații la vreun bar sau cînd un tînăr stă retras ascultînd la căști hip-hop de după bloc. Cînd distacția se cam strică, tinerii se adăpostesc în baruri. Așa că, de Înviere, nu vă așteptați să găsiți locuri libere, unele chiar sînt rezervate, mai ales la discoteci. Acolo, mai o bere, mai un vin sau lichior și un trabuc, și hai „Cristos a înviat”. Ajung acasă mergînd pe două cărări, dorm un pic și apoi alte trei zile de sărbătoare. Acum se fac cele mai mari chefuri, nu majorate, ci chefuri de chefuri. Muzică tare, mîncare din belșug, părinții plecați la țară pentru cîteva zile, că au liber. Dacă mai rămîne timp se mai merge și pe la Măgura sau Gherăiești sau mici excursii prin Piatra Neamț sau Suceava, chipurile pe la mănăstiri sau pe la prieteni (aceași distracție numai alt loc). Totul e fantastic de „distractiv”, păcat că se cam uită că cele trei zile nu sînt pentru concursul „care se destrăbălează cel mai tare”.
După astfel de zile de petreceri, le mai trebuie încă o săptămînă să se refacă, pentru că mai apoi se intră iar în perioada aia „nașpa”, cu teze, lucrări și, pentru unii, cu „ticălosul” de Bac. (Andreea CEASĂR)
Lasă un răspuns