Sora și fratele. Sora e măritată, are și un copil. Fratele e mai mic, e elev în clasa a șasea. Spun că sînt din Luncani, sat vecin cu Bacăul. Și mai spun că pădurea cade pe ei. De aici, din pădure, au adus la piață urzici. Au doi saci mari, din material plastic. Urzicile le-au cules toți frații și surorile, adică cele patru fete și cei doi băieți, iar la oraș au venit numai ei doi. Urzicile sînt alimentul săracilor și nu numai al săracilor. Ei, cei doi din Luncani, cer o mie de lei pe grămăjoară. Da, s-au ieftinit, pentru că, acum o săptămînă, cei care veneau la piață cu urzici pretindeau două mii pe grămăjoară. „Ce știi matale ce-i culesul urzicilor…?”, mă apostrofează băiatul, atunci cînd, zîmbind, îi zic să-mi mai „întreacă”. Dar eu știu, pentru că am fost și eu, la vremea mea, prin păduri și am cules urzici. Băiatul n-are de unde să știe asta. Îl întreb de ce nu-i la școală, acum, că-i dimineață, iar el îmi răspunde că învață după amiaza. Și-l mai întreb – n-am ce face – cît fac 7 x 8? El, care pretinde că-i elev într-a șasea, rîde la mine și dă din umeri. Nu, nu știe… Lucru ce mă neliniștește, gîndindu-mă la viitorul unui copil pe care, la drept vorbind, nici nu-l cunosc. „Ce-i trebuie carte, sare sora cea mai mare… Avem ceva pămînt și la munca pămîntului nu-ți trebuie să știi cît fac 8 ori 7…”. Cu asta îmi închide gura, ca să zic așa. Și mă face să-mi amintesc un fapt asemănător, dacă nu și mai grav. Prin ’95, aflîndu-mă la Gîrla Anei, un sătuc din comuna Ungureni, am cunoscut, tot așa, un copil, băiat frumușel și curățel, cu fața inteligentă, care adusese mîncare lui taică-su, acesta din urmă lucrînd pe un tractor. L-am întrebat pe băiat în ce clasă e, iar el mi-a zis că „m-am lăsat de școală…, am făcut șase clase…, ce-mi mai trebuie școală, doar am pămînt și-s cel mai mare dintre frați, mai am un frate și două surori mai mici…” Așa mi-a spus, atunci, Ionel din Gîrla Anei, iar surprinderea mea a fost cu atît mai mare cu cît însuși tatăl său – un bărbat tînăr – mi-a confirmat ceea ce-mi spusese feciorul său… Iar acum, cînd acest băiat care vinde urzici în piață și-mi zice că-i elev în clasa a șasea și nu știe să-mi răspundă la o banală întrebare de tabla înmulțirii, îmi întărește o convingere care tare aș vrea să nu fie adevărată… (Eugen VERMAN)
Lasă un răspuns