SCRISOAREA ZILEI Am selectat pentru această rubrică două din scrisorile primite la redacție, care abordează preocupările băcăuanilor dintr-o altă perspectivă: cea a pasiunii pentru stih ca balsam pentru suflet:

Privind „piramida de aer”

Cu explicabilă curiozitate am luat în mînă volumul de poezii „Piramida de aer”, recent apărut la Editura „Melior”. Îl știam pe autor, Nicolae Mihai, dar am reușit să-l cunosc abia după ce am citit cele 80 de poezii, ale căror versuri ni-l înfățișează ca pe un scriitor original, departe de orice imitație și înzestrat cu o sensibilitate ce ajunge uneori la paroxism: „Înlăcrimate aduceri-aminte/ Șoptită lumînare aprinsă,/ Adevăratul lor chip/ Nu poate fi umbrit/ Nici măcar de frumusețea florii de cais”. Am citat din poezia „Aduceri aminte”, care ne dezvăluie și frumusețea versului, dar și o putere de sugestie remarcabilă. Calități pe care le regăsim și în poeziile „Simplitate”, „Scoica”, „Vis pribeag”, „Exerciții de intransigență”, „Spovedanie”, „Strigăt orb”, „Deșertăciune”, de fapt în toate versurile ce compun acest volum. Complet dezarmat în fața prozaicului, a durității și răutății omenești, poetul este copleșit de tristețe („Melancolie”), dar și de pasiunea pentru ceea ce ne înconjoară („Natura”), pe care o receptează cu o deosebită sensibilitate. Încheiem această succintă prezentare lăsînd iubitorilor de frumos, de poezie adevărată, plăcerea de a citi creația lui Nicolae Mihai, băcăuanul care ne-a dăruit atît de multe și de frumoase cărți. (ing. pensionar, Viorel Giurgiu)

Plăcerea de a scrie

Un mai vechi cititor și colaborator al publicației noastre, muncitorul Ion Agășanu, ne-a trimis cîteva poezii cu rugămintea de i le încredința tiparului. Cum profilul ziarului nostru nu este unul literar, ci de informație și atitudine, nu putem da curs in integrio acestei solicitări. O compensație îi oferim, totuși, aceea de a relua cîteva din versurile care au o anumită „acoperire” în realitatea cotidiană: „Dacă vă numiți români/ Evitați azi răutatea/ Dați dovadă de creștini/ Și înmulțiți bunătatea”; sau, un îndemn la temperanță: „Un pahar de vin nu strică/ Atunci cînd e sărbătoare/ Dar nu vă grăbiți, adică/Să goliți… zece pahare!”; în sfîrșit, o solicitare: „Rog acum redacția/ Dacă va avea plăcerea/Să îmi facă bucuria/De a-mi publica poezia”.

Iată că v-am făcut-o, stimate domnule Ion Agășanu. S-auzim numai de bine!