INTERVIU – Rezerva de apă a Bacăului, incapabilă să asigure debitul proiectat. Doru Constantin, managerul CRAB: „5.000 de metri cubi pe care nu-i putem căra la Barați”

Rezerva de apă a Bacăului, investiția Primăriei, care ar fi trebuit să ofere o soluție pentru alimentarea municipiului în situații de avarie, funcționează cu limite care îi pun sub semnul întrebării utilitatea exact atunci când orașul are cea mai mare nevoie de ea. Doru Constantin, managerul Companiei Regionale de Apă Bacău (CRAB), vorbește despre problemele instalației, modificarea proiectului inițial și pompele care nu pot asigura debitul necesar în condiții de avarie. Potrivit acestuia, în anumite condiții de funcționare, aproximativ 5.000 de metri cubi de apă din rezervoarele de la Gherăiești nu pot fi transportați la Barați, iar debitul adus prin conductă scade la 300-400 de metri cubi pe oră.

În interviul acordat Ziarului de Bacău, șeful CRAB explică de ce compania nu a dorit inițial să preia investiția, cum au fost schimbate pompele prevăzute în proiect și ce a constatat în urma avariilor succesive. Doru Constantin susține că modificarea sistemului de pompare a fost făcută în baza unei dispoziții de șantier care nu poartă semnătura proiectantului general și consideră că problemele apărute au consecințe directe asupra capacității rezervei de a transporta apa.

Managerul CRAB vorbește și despre soluțiile pe care le consideră necesare: construirea unor noi rezervoare la Gherăiești și Barați, reabilitarea conductelor vulnerabile, instalarea unor vane de linie pe aducțiunea de la Valea Uzului și identificarea unor surse alternative de finanțare. El estimează că aceste investiții ar putea reduce semnificativ riscul unor noi crize de apă, dar admite că nu poate garanta eliminarea tuturor problemelor.

Interviul abordează inclusiv responsabilitățile privind investiția, relația cu Primăria Bacău și posibilitatea ca autoritățile locale să finanțeze lucrările necesare. În plus, Doru Constantin dezvăluie că a depus o plângere penală după ultima avarie de pe conducta principală de aducțiune, pe care o consideră rezultatul unei lucrări neconforme.

De ce nu poate rezerva de apă să funcționeze la capacitatea proiectată? Cine răspunde pentru modificarea pompelor și ce trebuie făcut pentru ca băcăuanii să nu mai rămână fără apă atunci când cedează aducțiunea de la Valea Uzului? Sunt câteva dintre întrebările la care răspunde managerul CRAB în interviul următor.

Reporter: Vreau să vă întreb dacă, înainte să veniți aici manager, sau mă rog, când ați dat concursul, ați știut ce e cu rezerva de apă a Bacăului? 

Doru Constantin: Nu, nu știam problemele în amănunt. Știam că există niște probleme… Adică am văzut și eu în presă ce se discuta despre această situație cu rezerva, cu apa, de fapt, în Bacău, problemele pe Uz (aducțiunea de la Valea Uzului – n.n), dar în amănunt nu. 

Rezerva este doar o conductă de transport

Cât a durat până ați aflat de problemă?

Până la prima avarie pe Uz… de fapt pe conducta de la Stejaru la Barați, conducta Premo pe care noi o reabilităm acum. Sper eu ca undeva spre final de noiembrie să avem conducta nouă gata ca să începem probele de presiune. Pentru că nu e bine să faci probe de presiune în iarnă. Fiind o conductă de transport de o asemenea importanță, trebuie să facem probele de presiune cu ea în exploatare 100%.

Revenind, la prima avarie am văzut exact capacitatea rezervei de a transporta apa din stația noastră de tratare din Gherăiești în stația de tratare de la Barați. Deci, încă o dată, trebuie să spun faptul că este doar o conductă de transport. Ia apa din rezervoarele din Gherăiești și o transportă în Barați, urmând ca din Barați să fie furnizată populației. 

Debitul proiectat era de 1100 de metri cubi pe oră… 

Da, debitul proiectat… Când am văzut problemele am cerut și eu situația rezervei cu documentele pe care le aveam. Și atunci am văzut că debitul proiectat într-adevăr era 1100. Nu se spune nicăieri în documentație, de fapt, că este doar o conductă de transport, nu se spune nicăieri în documentație că trebuie să te ajute în situații de avarie, de necesitate. Dar trebuie să înțelegem faptul că și dacă la ora actuală aș merge la capacitatea proiectată cu rezerva, n-aș avea ce face cu apa. Deci rezerva pleacă cu adevărat doar în situații de avarie. Restul, merge undeva la 20-30% din capacitate, deservind nevoia de apă pe care o avem zilnic. 

Contractul a fost derulat de primărie și banii s-au dat în avans către antreprenor. Dumneavoastră, ca manager de instituție publică, ați fi plătit în avans, fără probe, o astfel de lucrare? 

Este o întrebare la care eu nu am un răspuns. Până la urmă dăm și noi avans pe fonduri europene, dăm și noi avans pe investițiile pe care le facem noi, dar avansul ăla trebuie stins la un moment dat. Acum nu știu care a fost gândirea la vremea respectivă și cred că nici nu știu dacă mai putem face ceva pe partea asta. Dar nu sunt și nu pot să comentez o asemenea decizie. 

Ați spus de mai multe ori, nu-i prima oară, că e o problemă cu o pompă, cu două, cu câte pompe e problema când se atinge un anumit nivel în rezervorul de la Gherăiești? Nu e ciudat ca o instalație făcută să meargă în situații de urgență, chiar în situații de urgență merge prost? 

Este foarte ciudat. Adică la ora actuală nici ciudat nu mai poți să-i spui. Îți pui un foarte mare semn de întrebare. Au fost mai multe discuții în care s-a cerut expertizarea acestei lucrări. Primăria a făcut o expertiză în care respectiva firmă a scris negru pe alb anumite lucruri pe care le-a constatat. 

Adevărata expertiză a făcut-o CRAB-ul: până la preluare, împreună cu primăria, după preluare, doar noi. Deci am văzut la fiecare avarie majoră că ea merge aproape în parametri, deci nu în parametri, până la o anumită cantitate în rezervoare. În momentul în care apa din rezervoarele de la Barați se apropie de jumătate, începe să aibă probleme pe aspirație – acel termen „cavitație” de care spune toată lumea (în mod normal este un pic greșit să se spună cavitație, dar s-a spus de vreo câteva ori acest cuvânt și eu cred că e bine să lăsăm așa). Deci, practic, să se înțeleagă următorul lucru: pompa începe să tremure, foarte tare, scoate niște zgomote foarte urâte, nu te poți înțelege la 10 metri de clădire, trebuie să vorbești foarte tare să te poți înțelege cu un interlocutor și riscul cel mai mare este pur și simplu să plece prin acoperiș. Este o pompă de peste 700 de metri cubi, credeți-mă că nu riscă nimeni chestia asta. Și atunci este oprită, de multe ori se oprește ea. Deci problemele ei sunt pe aspirație. 

Dacă am ajuns la pompe… CRAB a reclamat, încă de când nu erați dumneavoastră aici manager, chiar acele pompe instalate în afara proiectului. Poate ne dați mai multe detalii: ce e cu pompele, despre câte e vorba și de ce credeți că s-a ales varianta asta? 

Când a plecat investiția intitulată „Rezerva de apă”, a venit la avizare la CRAB un anumit proiect, în care erau prevăzute, pentru echilibrare și pentru siguranță în exploatare, cinci pompe, cu una de rezervă. Erau pompe identice, de o calitate superioară, din punctul meu de vedere, care puteau să asigure debitul la nevoie. 

De ce erau 5 plus 1? Pentru că mergeau toate 5, fiind pompe identice puteau să care o cantitate, fiecare aceeași cantitate de apă, ajungând la dimensiunile proiectate pentru această conductă de transport. Iar a 6-a era întotdeauna rezervă – în situația în care una avea probleme se schimba cu cea de-a 6-a. Deci era un proiect bun. Asta ce însemna? Că mi-ar fi putut transporta toată apa din Gherăiești în Barați pe termenul proiectat: 1100 de metri cubi pe oră înmulțit cu câte ore e nevoie (de obicei, 10-12 ore) să care apa. După care, e o perioadă în care rezervoarele trebuie să acumuleze apă din frontul de captare și după aceea să plecăm iară, să urce apa spre Barați, și să putem asigura apa la programul pe care îl spunem. 

Problema acestor pompe este că în implementare s-au dat peste 10 dispoziții de șantier. Dispoziția de șantier de fiecare dată este semnată și validată de către proiectantul general sau de către consultant. Schimbarea pompelor a venit pe parcursul derulării acestei lucrări și s-a produs la cererea antreprenorului. Avem documentele… eu vorbesc de documentele pe care eu le am în față, da? La cererea antreprenorului s-a făcut o proiectare separată. Deci este pentru prima oară când pe dispoziție de șantier nu semnează proiectantul general, da? Este dispoziția de șantier numărul 3 (vezi facsimil mai sus – n.n) și este semnată doar de către proiectantul care lucra pentru antreprenor la vremea respectivă. Din punctul lor de vedere, pompele astea mici aveau un consum mai mare de energie, cele 2 pompe mari care vin au un consum mai mic de energie. Asta e justificat pe datele tehnice care au fost propuse de către proiectantul nou, proiectantul antreprenorului, justificând modificarea acestor pompe. S-au luat numai de consumul de energie. OK! Ai îndeplinite dispozițiile legale pentru a merge pe această dispoziție de șantier. Problema care apare aici, și apare din expertiza pe care o am cu atâtea fonduri în derulare și de atâta timp cât lucrez, este că această dispoziție trebuie să fie semnată obligatoriu de către proiectantul general, de către consultant. Este singura care nu are semnătură. Și dacă ne uităm la dispozițiile date de-a lungul timpului o să vedem că toate, exceptând asta, numărul 3, sunt semnate de către proiectantul general.

Aici, din punctul meu de vedere, apare o problemă. Pentru că în momentul în care schimbi ceva și e nevoie de o dispoziție de șantier, tu, antreprenor, poți să-ți iei un proiectant, faci acel proiect în vederea obținerii dispoziției de șantier, dar dispoziția de șantier este validată de către proiectantul general. Nu poți s-o introduci în contract. Din punctul meu de vedere asta este problema, aici, cum au fost schimbate, cum au fost justificate. 

Mai departe știm toți istoria, tot ce s-a întâmplat și unde ajungem și… cred eu că prin aceste pompe mari, problema pe aspirație a pompelor care nu a fost rezolvată de la început, cu toate că antreprenorul știa de problema de pe aspirație, ne duce în situația în care rămânem cu o cantitate de undeva la 5000 de metri cubi în rezervoarele din Gherăiești, pe care n-o putem căra în Barați. 

Avem 5 avarii în care am văzut, real, cât merge rezerva! 

Dar acum în ce condiții operați dumneavoastră instalația numită rezerva de apă? Ați preluat-o cu executor judecătoresc. 

Da. Am plătit și cheltuieli de executare.  

Și nu sunteți proprietar? 

Nu, încă e perioadă de PND-uri – perioada de identificare defecte, de notificare defecte… 

Și cine le face? 

Noi, noi le facem. Până la ora actuală avem 26 de adrese trimise la Primărie, cu probleme, în care mai sunt de rezolvat doar 3, de răspuns de fapt la ele. Deci doar 3, la ora actuală… Recepția finală va fi undeva în vara anului viitor. Nu știu să vă spun exact data. 

Dar noi trebuie să vedem cum putem gestiona această situație la ora actuală. Eu cred că nu se mai poate schimba nimic, în sensul de a veni cu proiectul inițial. Asta cred eu. Putem încerca să facem o expertiză, dar ce expertiză vrei având 5 avarii? Adică avem 5 avarii în care am văzut, real, cât merge rezerva. 

Noi nu am vrut niciodată să preluăm această investiție. Au spus colegii dinaintea mea… eu am achiesat la ceea ce au spus ei, când am văzut problemele. Am fost chemați în judecată și am pierdut în instanță. Am fost executați silit prin obligația de a prelua această rezervă. Noi, adică eu, nu am spus niciodată ceva împotriva conducerii primăriei privitor la această rezervă. Eu am spus doar că antreprenorul n-a respectat ceea ce s-a spus acolo. Am spus, și acum spun încă o dată, că această dispoziție de șantier este o chestie unilaterală. Nu știu dacă a fost mai departe în cadrul primăriei și nici nu e treaba mea să aflu chestia asta. Mai mult decât atât, primăria face o expertiză, în care expertul constată că această lucrare s-a modificat, de fapt proiectul inițial, dar în care spune că nu se mai poate face nimic pentru că lucrarea este deja implementată. Expertizăm, ok, venim și expertizăm… Încă o dată, o facem cu un expert din afară și o să ajungem la aceeași concluzie: „Domnule, sub 11000 de metri cubi pompa mare din Gherăiești are probleme pe aspirație, intră în cavitație (folosim acest termen, cu toate că este greșit) și trebuie oprită. Și atunci scade debitul de pe aducțiune la 3-400 de metri cubi… De pe conducta de transport, mă refer la chestia asta. Debitul este insuficient pentru a asigura programul anunțat de către CRAB, la ora actuală.

Ce putem face, din punctul meu de vedere, să salvăm această rezervă, este să construim un rezervor în Gherăiești. Cu toate că ar însemna o creștere a apei care nu aduce venituri –  cred că rezervorul ăla de 10000 de cubi trebuie să aibă cel puțin 100 de metri cubi pentru spălări. Spălările se fac cu apă tratată. Dar ne-ar asigura 10.000 de metri cubi în plus, dacă se mai întâmplă vreo problemă. 

Da, am putea discuta, la dimensiunea municipiului Bacău, de încă un rezervor de 10.000 de cubi în Barați. Și atunci am avea 70.000 de metri cubi la dispoziție, să spun așa, din care am putea ori crește, ori asigura apă pentru o populație mult mai mare din cadrul municipiului, față de cât dăm acum. 

Dar astea sunt niște proiecte și niște… Credeți-mă, absolut toate, tot ce s-a vehiculat în spațiul public legat de proiecte, sunt ideile mele. Inclusiv partea de Bistrița (sursă nouă de apă – n.n). Eu am gândit așa: pentru că aducțiunea de la Uz (să știți, Uzul este una din cele mai bune ape din țară, credeți-mă. Recomand, beți apă de la Uz, fără nicio problemă, beți, este foarte, foarte bună. O să începem și noi să facem o campanie pe așa ceva și să arătăm)… Cantitatea de apă de la Uz va crește, pentru că va trebui să asigurăm apă de la Valea Seacă până la Buhuși, nu pentru toate UAT-urile, dar pentru o parte dintre ele. Și atunci, raportat la ce s-a întâmplat acum, am văzut problemele aducțiunii… E un lucru pe care nu-i frumos să-l spun, dar mi-l asum, faptul că nu am știut de problemele aducțiunii mari, nu am știut aceste probleme, eu. M-am axat mai mult pe reabilitarea asta de la Stejarul de la Barați, dar acum le știu, și voi face tot ce ține de mine să rezolv mare parte din ele în așa fel încât să scădem disconfortul. 

Dacă există soluții, cu rezervorul, cu orice, schimbarea pompelor nu știu dacă intră în discuție, cine ar trebui să plătească? 

Păi, la ora actuală, din punctul meu de vedere, ar trebui să ni se pună contravaloarea unui rezervor de 10.000 de cubi în Gherăiești, de către primărie. Cred că e undeva la 10 milioane de lei, fără să pun la socoteală situația dărâmării celui care există. Este un rezervor de 10.000 de cubi în conservare de 20 de ani, adică ăla va fi mai mult ca sigur dărâmat. Bine, trebuie să facem o expertiză la el, să vedem. Și pentru cel din Barați, dacă discutăm tot de 10.000 de cubi, tot cu ajutorul Primăriei. Adică sunt niște investiții pe care trebuie să le facem noi, local. 

Partea de apă din Bistrița, și cu o nouă stație de tratare, și cu necesarul, estimez eu undeva la 700 de metri cubi, în momentul în care ai nevoie de acea conductă de transport, aia deja noi o punem pe hârtie pentru viitoarele proiecte europene. Cererea de finanțare noi trebuie s-o depunem în aprilie anul viitor pentru așa ceva. Plus încă niște rețele din Bacău de reabilitat, că mai sunt. Și sunt finanțabile aceste proiecte. Și atunci, cu diminuarea pierderilor, cu capacitatea de stocare pe care o avem și cu încă un fir care să ne asigure doar în situații de necesitate, nu știu dacă pot să spun că 100% nu vor mai fi probleme cu apa, dar 80-90% va fi rezolvat. Sau vom putea da la un program în care toți locuitorii să aibă apă. 

Prinde orbul, scoate-i ochii…

Mereu au fost probleme penale, legate de aducțiunile astea și cu rezerva de apă. Ați fost contactat de anchetatori, vi s-au cerut documente…. Probleme rostogolite din fostele administrații locale și fostul RAGC, cum s-a numit CRAB-ul?

Nu. Nu am nicio cerere. 

Niciun parchet nu v-a dat un semn că-i interesat de problemele cu zecile de milioane de euro?

Nu, niciodată. Doar acuma, la ultima avarie de pe conducta mare, eu am depus plângere penală. Pentru că acolo, din punctul meu de vedere, a fost o lucrare neconformă. Este punctul meu de vedere și mi-l asum și pot să stau în fața oricui și să demonstrez că ceea ce spun eu stă în picioare, oriunde. Numai că discutăm de o lucrare făcută acum 12-14 ani, parcă. Prinde orbul, scoate-i ochii…

Eu trebuie să fac să nu se mai întâmple asemenea lucruri. Am văzut că au spus unele persoane de specialistul acela pe care-l avem din afară, care ne ajută pe partea de aducțiune… Domnul profesor Meglei, chiar dacă are 80 și ceva de ani, este o somitate în apă, cel puțin în Moldova. Este omul care a gândit partea hidraulică de pe aducțiunea mare, este omul care a dat consultații aproape tuturor directorilor din zona noastră, din nord-est. Ce să vă spun? Ne ajută foarte mult, foarte, foarte mult. Săptămâna viitoare vreau să mă duc până la Iași să am o discuție cu dânsul și să vedem dacă propunerea mea de vane de linie pe aducțiunea mare ne ajută. 

Și sunt sigur că va fi de acord, pentru că problema la aducțiunea aceasta, că discutăm de Barați și Stejarul, că discutăm de la Uz încoace, că de fapt problemele-s de la Dărmănești, este alcătuită pe două linii, ca să le luăm așa. Prima linie: lucrări neconforme. La Dărmănești a fost o schimbare de sens de direcție de 90 de grade –  vă dați seama, un unghi drept, fără masiv de ancoraj. Acolo conducta putea oricând să plece. Pe urmă, mai sunt niște schimbări de direcție în care noi trebuie să verificăm dacă sunt sau nu masive de ancoraj. Acolo unde nu sunt, cu ajutorul proiectanților, și unul dintre ei acest consultant pe care-l avem, să vedem cum putem turna masive de ancoraj fără a umbla la conductă. Este o mare problemă la ora actuală. Că una e să-l faci atunci când faci conducta și alta e să umbli acuma și să lucrezi în pământ lângă ea, unde are schimbare de direcție. Avem o cantitate… Lumea poate nu înțelege: în zona respectivă erau 17 bari presiune, pe o conductă de 1 metru diametru, care cară undeva la 1450-1500 de metri cubi pe oră. Credeți-mă, este o cantitate imensă de apă, este o presiune foarte mare. Dacă Doamne ferește, ar fi bubuit, așa cum o înțelegem noi, putea să-ți dărâme case, putea să-ți omoare oameni, din cauza presiunii și cantității foarte mari de apă. 

De aia spun, lucrarea trebuia să fie conformă de la început. Cum a fost făcută, cu bocanci, cu alea, cu așa… Eu trebuie să iau ce am la ora actuală și să văd cum rezolv problemele. Când se face lucrarea , o avarie, aici, să știți că termenii de intervenție sunt între 12-24 de ore. La Dărmănești am avut undeva la 20 de ore de intervenție propriu-zisă. Problema apare în momentul în care trebuie să dai drumul la apă. Pentru că având atâtea schimbări de direcție, atâtea probleme care apar și discutând de o conductă cu diametrele acestea, trebuie să dai drumul gradual, câte 50 de metri cubi pe oră, posibil chiar mai puțin de 50 de metri cubi pe oră. Și să stai, să urmărești ce se poate întâmpla pe partea de aducțiune. Ce putem noi face? Trebuie să punem aceste vane de linie. 

Nu cred că există ceva de nerezolvat!

Și, ca să închidem subiectul de azi cu rezerva. Sunteți optimist? Ați discutat cu administrația locală, cu  ADIB? Cum simțiți? E vorba de și de politică aici, nu? Sunt foarte mulți primari beneficiari ai CRAB. Cum simțiți momentul? Așteaptă de la CRAB niște minuni? Sunt dispuși să bage mâna în buzunar? Primăria Bacău e dispusă să bage mâna în buzunar, să facă mai mult decât declarații politice? 

Primul lucru pe care vreau să-l spun, cu toate că lumea n-o să mă creadă, eu nu fac politică… Dar din păcate trebuie să fac, de cele mai multe ori, pentru că eu cred că rezolvarea problemei este targetul nostru, al tuturor. Nu contează că ești verde, roșu, galben, albastru sau ce culori sunt pe la partide… Până la urmă, beneficiarul este cetățeanul. Și atunci trebuie să faci toate chestiile astea ca să nu mai apară probleme… Adică, probleme vor fi întotdeauna, dar trebuie să vedem cum le rezolvăm. 

Într-adevăr, au fost niște declarații ale domnului primar foarte urâte la adresa mea, niște atacuri suburbane, din punctul meu de vedere. Dacă eu aș fi ieșit și aș fi zis la fel, ce făceam? Nu făceam absolut nimic. Și am zis că mai bine să mă așez la masă, să-i mai spun încă o dată: „Uite, astea sunt, așa le văd rezolvate”. Am văzut că a luat și a dat public ceea ce eu i-am spus că trebuie să facem, iar la ultima ședință de Consiliu Local, ne-a mandatat pe noi să facem o expertizare a întregului front, front cu rezervă, cu toate cele necesare, și să venim cu soluții pentru finanțare. Și chiar am avut o ședință de lucru la primărie, acum vreo săptămână și ceva, în care a venit și consultantul pentru proiectul viitor, pentru a stabili punctual ce facem, cum facem și ce reabilităm, cum punem rezervoarele etc. Eu l-am văzut un pic mai deschis (pe primarul municipiul Bacău, n.r.) în sensul „haideți să vedem cum rezolvăm problema”, partea de bani o discutăm când ajungem la soluții. Vedem ce poate să facă Primăria, vedem ce poate să facă și compania pe care o conduc, iar pentru diferență să mergem să căutăm axe de finanțare. Deci asta vă spun privitor la domnul primar. 

Și cred că cea mai bună abordare cu toți primarii pe care îi am este să discutăm de rezolvarea problemelor. V-am zis, pe mine, ca director, ca manager al CRAB-ului, nu mă interesează culoarea politică a unui primar. Dacă omul a venit la mine înseamnă că are o problemă. Eu trebuie să gândesc soluții pentru a rezolva acele probleme. Pentru că toate problemele au o rezolvare. Că discutăm de apă și de canal, nu discutăm de alte lucruri care nu au rezolvări. Eu nu sunt genul care să ies, să lovesc… Eu întotdeauna am avut un motto, să zic așa, în care am spus că violența, în orice fel și în orice metodă, este ultimul refugiu al incompetenților. Și în momentul în care ajungi și faci aceste lucruri urâte, înseamnă că nu ai soluții. Și începi să zbieri, să țipi și să să arunci vina de pe tine pe altul. Cu toate că de cele mai multe ori nu vezi bârna din ochi, ci paiul din ochiul altuia, știți? 

CRAB-ul cu ADIB-ul are o relație foarte bună. Este autoritatea noastră tutelară, să știți că nu e cea care să ne strângă în brațe. De fiecare dată punctual, pe lege, răspundem la aia, facem așa, facem așa… Dar este deschidere la ADIB, discutăm. 

Discut cu toți primarii din aria de operare. Unii mă înjură, unii îmi spun că nu fac lucruri. Dar nu cred că poate să spună vreodată un primar că ușa mea a fost închisă sau că nu am ascultat și/sau că nu am încercat sau nu am reușit să rezolv problema respectivă. Că de multe ori nu s-a reușit de pe o zi pe alta… așa este. Dar, nu cred că există ceva de nerezolvat.