Încă un pic și vine Bac-ul, sperietoarea tuturor elevilor din clasa a XII-a și nu numai. Dacă pînă acum singurii care se agitau erau părinții și profesorii, lucrurile au început să se schimbe uimitor. În baruri, discuțiile sînt numai despre unde și la facultăți se mai merge, la ce le este frică tinerilor că ar putea pica sau lua o notă mică, care obiecte la Bac sînt cele mai grele, etc. Nici urmă de discuție despre banchet sau sfîrșit de an. Nu mai are nimeni chef de așa ceva, tot ce auzi este „să se termine odată și Bac-ul ăsta, că m-am săturat”.
Pe lîngă faptul că sînt foarte obosiți de la programul încărcat pe care îl au, stresul de fiecare zi care constă în bătaia de cap a părinților și profesorilor: „ți-ai învățat la pregătire?”, „ce-ai făcut la romînă?”, „sîmbăta asta stai în casă și înveți la geografie”, mai au parte și de o căldură extraordinară. Dar cel mai mare inamic este lenea, „non cheful” de care se molipsesc de la colegii lor mai mici. Și sînt de crezut, că abia sînt de stăpînit cînd văd cum alții se distrează prin parc, la o terasă, și ei sînt obligați să stea în casă și să învețe.
Și cu cît se apropie Bac-ul mai tare, cu atît cheful lor de viață scade. Deși și-au învățat anul acesta cît trei ani la un loc, frica crește pe zi ce trece. Capul lor se umple cu tot felul de întrebări: „unde dau?”, „dacă nu mă descurc?”, „dacă iau notă mică?”, „ce mă fac că nu știu nimic?”. Mai mult din jumătate din toți elevii care sînt pe punctul de a da examenul (elevii care s-au stresat un an întreg) suferă de simdromul pesimismului. Nu mai crede nimeni că va lua bac-ul, își fac probleme din orice, fac din proprie inițiativă tot felul de teste pentru verificare și, dacă cumva, la unul din ele au luat o notă mică se sperie, unii încep să plîngă pentru că: „sigur nu voi lua. Nu vezi ce notă am luat? Sînt prost și gata”. Astfel de gînduri le au numai cei care într-adevăr au învățat, pentru că pe restul îi interesează la fel de mult ca la începutul anului, și nu are nici un rost să se streseze: „ori voi avea noroc, ori voi pica și mare pagubă”.
„Acum la sfîrșitul anului, cam toți sînt cu gîndul aiurea. Nici unul nu mai gîndește obiectiv. Am colegi care au luat la națională la un anumit obiect și își fac și acum probleme că nu o să ia bac-ul cu notă mare sau la facultatea pe care o vor. Îmi place de colegii care nu au învățat pînă acum, și nici nu se agită să învețe de acum încolo. Le este mult mai bine lor, decît nouă, cărora ne-a pierit cheful de toate”, spune Alina Afloare.
În contradicție cu vorbele ei, Adrian Caba mărturisește că: „Nu are nici un rost să mă sperii că nu o să iau, pentru că bac-ul mereu s-a putut lua. Ori cu bani, ori pe știință, ori cu noroc – tot se ia. La facultate e mai greu, dar și acolo banul face totul. Și, la urma urmei, poți lua la o facultate particulară, pentru că singura care contează este diploma”.
Nu toți pot fi atît de calmi ca Adrian și, totuși, cel mai degajat, destins are șanse mult mai mari să ia o nota mare la examen, decît cineva care a tocit nopți întregi, dar ajuns în fața foii de hîrtie sau a examinatorului să nu se poată descurca. Și nu rareori avem surpriza ca cineva care a învățat mai puțin să ia notă mai mare din cauza norocului, banului sau, de ce nu, modului în care știe să se descurce în astfel de situații. (Andreea CEASĂR)
Lasă un răspuns