Pomenirea Sfîntului Mucenic Vasilisc
Sfîntul Vasilisc a trăit în timpul lui Maxim – Galeriu, și era originar din satul Humialon, din ținutul Amasiei, fiind nepot al Sfîntului Mucenic Teodor Tiron. Sfîntul Vasilisc a luptat pentru apărarea sfintei credințe alături de Sfinții Cleonic și Eutropiu, ostași și ei, ca și Sfîntul Teodor. După ce Sfinții Cleonic și Eutropiu au ieșit, Vasilisc a rămas în temniță. A vrut mai degrabă să moară decît să stea departe de cei doi. I-a rugat pe prigonitori cu lacrimi în ochi să nu-l despartă de ceilalți frați de mucenicie, dar dregătorul n-a vrut să-i împlinească dorința și l-a aruncat din nou în temniță. Sfîntului i s-a arătat Hristos în temniță, Care i-a poruncit să meargă în satul Comane și să propovăduiască Evanghelia. După ce a scăpat din temniță, Vasilisc a pornit spre Comane. Iarăși a fost prins de ostașii dregătorului Agripa, care, legîndu-l, l-au silit să încalțe o încălțăminte de fier, plină de cuie ascuțite pe tălpi, și l-au gonit, cu lovituri de bici, pe drumul ce ducea spre Comane. Sfîntul nu s-a tînguit deloc, ci a continuat să-L mărturisească pe Hristos. După ce a ajuns într-un sat, ostașii l-au legat de un paltin uscat. A doua zi dimineață, paltinul a înverzit și a înmugurit, iar în locul unde stătea Sfîntul a ieșit un izvor. Văzînd minunea, slujitorii și gazda au crezut în Hristos și l-au dezlegat. Cei care n-au crezut, l-au dus pe Sfînt la dregătorul din Comane. Nu a crezut în idoli și i s-a tăiat capul, iar trupul i-a fost aruncat în rîu.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfintei Rita din Cascia
Rita s-a născut în 1381, într-un colț îndepărtat al Umbriei, la Roccaporena. A crescut în frica de Dumnezeu alături de părinții ei înaintați în vîrstă, a căror autoritate a respectat-o atît de mult, încît, ca să le facă voia, a renunțat să intre în mănăstire și a acceptat să se căsătorească cu un tînăr violent și certăreț, Paul Ferdinand. Ea însă era o soție bună, iertătoare, atentă să nu provoace supărare soțului ale cărui abateri le cunoștea bine. A suferit însă și s-a rugat în tăcere. Bunătatea ei a reușit într-un tîrziu să înmoaie inima lui Paul, care și-a schimbat viața și obiceiurile. Într-o seară i s-a adus la cunoștință că soțul ei a fost omorît. Cei doi copii ai lor, destul de mari, au jurat să-l răzbune pe tatăl ucis. Văzînd că nu-i poate îndupleca, Rita s-a rugat lui Dumnezeu să-i cheme la El, decît să comită și ei o crimă. Rugăciunea ei a fost ascultată. Rămasă singură, a încercat să intre în mănăstirea călugărițelor augustiniene din Cascia, dar a fost respinsă. Într-una din zile, cu ajutorul Sfinților Ioan Botezătorul, Augustin și Neculai de Tolentino, a intrat exact în mijlocul capelei unde se rugau călugărițele. Pentru viața ei aspră de pocăință, Iisus Hristos i-a înfipt în frunte un spin din coroana purtată de El. Spinul miraculos i-a produs o rană foarte dureroasă, care a supărat-o pînă la moarte. Rugăciunile Ritei către Dumnezeu au ajutat mulți oameni să se vindece. A sfîrșit în mănăstirea din Cascia, în 1457, dar a fost canonizată în mod oficial în 1900. (C. Gh.)
Lasă un răspuns