• la biserica Răducanu din Tîrgu Ocna se află moaștele sfinților Mina, Pantelimon și Trifon • este singura biserică din județul Bacău, al cărei text din pisanie este scris în limba franceză • de asemenea, este singurul lăcaș de rugăciune înconjurat de ziduri groase păstrate încă din secolul al XVII-lea.
Cum treci de portița de lemn ce desparte biserica „Buna Vestire” de tîrgul vestit datorită minelor de sare, lumea se rupe în două. Tăcerea, îngrădită între zidurile de piatră, înalte de peste cinci metri, s-a încăpățînat să rămînă statornică locului de peste patru sute de ani. Ghemuit pe malul stîng al Trotușului, lăcașul de rugăciune, ridicat de marele logofăt Nicolae Buhuș, în anul 1664, terminat și împodobit după încă un secol, în 1762, de marele logofăt Radu Racoviță, te fură timpului. Zidurile albe și arhitectura barocă, moldovenească, fără veleitățile specifice modernismului ce bîntuie și în Biserica veacului al XXI-lea, dau privitorului un sentiment de liniște aparte.
Fosta mănăstire „Răducanu” are o semnificație aparte. Ctitorie grecească, a fost închinată mănăstirii Iviru, una dintre cele mai mari și bogate din muntele Athos. Pisania existentă deasupra ușii de la intrarea în biserică este în limba franceză. Puțini știu că biserica „Buna Vestire” este singura cu text francez din județ, dovadă că Radu Racoviță era un boier cult pentru vremea sa, bun cunoscător al treburilor politice. În interior, atrage atenția în primul rînd cutia argintată, în care sînt moaște ale sfinților cuvioși uciși în Sinai și Rait în secolul al V-lea. „Nu se știe de cînd sînt aici sfintele moaște. Cînd au plecat grecii de la Răducanu, în anul 1870, au luat cu ei toate actele mănăstirii. Nu s-a mai păstrat nimic”, ne-a spus ghidul. Pictura nu mai trezește mare interes nici cunoscătorului, nici credinciosului simplu. Figurile sfinților sînt întunecate de curgerea timpului și fumul lumînărilor, fiind dificil de întrezărit simbolistica lor. Schelele care împînzesc lăcașul asemeni unei pînzi de paianjen lasă impresia unei probabile restaurări. „Biserica a fost rezugrăvită la 1811, de zugravul Mihail Paninopol. Schelele au fost montate anul trecut, dar nu s-au efectuat lucrări, din lipsă de fonduri. S-a încercat o pictură deasupra stranei stîngi, dar s-a oprit din cauza execuției proaste”, ne-a explicat ghidul bisericii. Iar în locul cu pricina a rămas o bucată de frescă, viu colorată, însă departe de stilul de pictură bizantin. Catapeteasma, sculptată în lemn, de o mare frumusețe, datînd de la 1762 și refăcută pe la 1830, ascunde un alt element specific grecesc. În Altar se află un baldachin așezat deasupra mese. „Este singurul baldachin grecesc păstrat original în zona noastră, încă de la ridicarea bisericii”, ne-a spus ghidul.
În exterior, lîngă peretele sud-estic, se găsește mormîntul marelui om politic Costache Negri, unul dintre susținătorii Unirii Principatelor. Doamna Elena Cuza au adăugat mormîntului o modestă piatră funerară. „Văduva lui Vodă Cuza cu iubiței sei fii L.A. Negri – durere eternă spre pomenire 11 octombrie 1877”. Lîngă biserică se află și un beci, acum închis, despre care se spune că avea un tunel prin care, în momente de răstriște, oamenii fugeau la Schitul „Măgura Ocnei”. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns