Bătrînul din Zăpodia – sat din comuna Colonești – a venit la tîrg, la Bacău, să-și vadă sora mai mică cu 11 ani ca el. S-a îmbrăcat în costumul lui negru, cu dungi, cămașă albă, cravată, pantofi, doar merge la oraș. N-a mai fost de mult la Bacău, acuma, primăvara, treburile îl țin mai mult în grădină și pe cîmp, cîte nu sînt de făcut acum, cînd se pun bazele „anului agricol”! Și-a făcut, totuși, timp și pentru a merge la oraș, deoarece îl cam supără reumatismul și, mai ales, vechea rană pe care o are din ’44, cînd a fost rănit pe Front, Doamne, cum a mai trecut timpul…! Ce băiat tînăr era, abia împlinise, atunci 20 de ani, acum, iată, are aproape 80, e bătrîn, așa își zice, și-l dor toate… A luat cu el și vreo 20 de ouă de la găinile astea pe care le ține, le dă toată ziua de mîncare, grăunțe și mămăligă și ele au început să se ouă, ouă bune, „adevărate”, cum îi zice soră-sa, adică „de țară”, cu gălbenușul mare, galben, sănătos, nu ca astea spălăcite de oraș, de la găinile crescute prin cele avicole uriașe dar sterpe… Așa gîndește nenea Vasile Țaga, din Zăpodia, el zice că-i din Colonești, comuna e mai cunoscută decît satul, se dă, în felul lui, „mare”, dar și Coloneștii, cu satele ei sărace, bicisnice, dar cu oameni de omenie, parcă nu mai progresează deloc, zău așa…! Acum, l-am întîlnit în piața mare a Bacăului, cu soră-sa asta mai mică, unii ar crede că e fata lui, da’ nu-i deloc așa, e adevărat, el e mai mare cu 11 ani, dar el a făcut Războiul, a luptat, s-a jucat cu Moartea, s-a aciuat prin tranșee, Moartea l-a încercat doar, dar nu l-a luat… Așa, îmbrăcat ca de nuntă, a venit la piață, dar nu el vinde ouăle, soră-sa se ocupă de asta, cere pe bucată 1.500 lei, deși, alături, o femeie, care vinde ouă de avicola, cere 1.700 lei, el vrea să scape de ele, să plece mai repede acasă la el, la Zăpodia, că mai are treabă multă, Doamne, și nu plouă, ce-o să facem anul ăsta dacă n-o să plouă, așa gîndește, da’ nu ne-o lăsa el Domnul chiar să murim de foame…! Aici l-am cunoscut și eu pe nenea Vasile Țaga, e un om domol, cuminte la vorbă, ai zice că șoptește cuvintele, că-i e rușine să grăiască, nu mai merită, domnule, nici găini să crești, așa îmi spune, că uite nici ouăle nu se vînd, eu îi zic că-i mult mai bine de el, decît noi, orășenii, că are acasă o cană de lapte proaspăt și un ou, acolo, din acelea adevărate, sănătoase, cu gălbenușul mare și galben… (Eugen VERMAN)
Lasă un răspuns