Citesc în dreptul unei lădițe: „Roșii românești. Prețul: 60.000 lei kg”. E-n regulă. Comercianții au început să afișeze și… naționalitatea produselor aduse spre vînzare. Anunțul amintit îmi apare ca un act de mare… patriotism. Dar un „patriotism” care e mult mai scump decît palidele și fadele fructe de acest fel aduse de prin cele țări străine. Negustorul respectiv știe că pămîntul nostru e mai „bun”, că roșiile și pepenii și alte asemenea produse în țara noastră sînt mult mai „ecologice” – cum ar spune inginerul Stelian Bisoc, vecinul meu și mare amator de astfel de fructe -, mult mai gustoase, mult mai sănătoase. Pe mine mă bucură faptul. La urma-urmei avem și noi sere mari – cum ar fi cele de la Codlea, de unde-s aduse roșiile acestea, cum îmi zice comerciantul care le vinde – și, de ce să nu ne mîndrim și noi cu aceste produse ajunse la maturitate mai devreme! Am aflat de la Radio că sîntem între cei mai mari producători de prune și pepeni, prunele și pepenii de la noi… să tot mănînci! Oare n-am putea să batem recorduri și în privința roșiilor? Ca potențial agricol ne situăm pe locul al doilea în Europa, după Franța. Dar ca producție agricolă… Zilnic merg în Piața cea mare a Bacăului și de fiecare dată mă bucur cînd văd mesele încărcate, cînd cunosc oameni precum Neculai Nacu sau Constantin Pohrib din Matca, Costel Geamănu sau Gabriel Macovei din Bacău, adică oameni care-și consacră puterile și cunoștințele cultivării pămîntului. Nu mai zic de Puiu Baciu, din Dămienești, un George Pricopie, din Berești – Bistrița, de frații Puiu și Daniel Ciobanu, din Dămienești, care fac agricultură, nu glumă, dar care nu dorm nopțile cu gîndul la condițiile precare în care trebuie să obțină și să valorifice producțiile de cartof sau de grîu sau de floarea soarelui etc. Roade ale pămîntului românesc, dar obținute cu atîta chin! Dar bine că au apărut, pe piață, „roșiile românești”! Deocamdată, nu cumpăr, că-s prea scumpe. Aștept să se mai ieftinească. Dar le privesc și-mi spun că-s mult mai frumoase, mai… roșii și, mai mult ca sigur, mai gustoase. Doar sînt de-ale noastre… (Eugen VERMAN)
Lasă un răspuns