Aleșii Oneștiului și-au scos averile la vedere

• spre deosebire de omologii lor din Bacău, situația materială a liderilor administrației publice onește nu este deloc ieșită din comun • mai conștiincios, viceprimarul Negoiță și-a trecut în declarația de avere mobila și aparatura electrocasnică

Declarațiile de avere ale funcționarilor publici și aleșilor oneșteni au fost publicate la sfîrșitul săptămînii trecute pe pagina de Internet a Consiliului Județean. După ce timp de mai bine de o săptămînă situația materială a mai marilor județului și a persoanelor aflate la cîrma municipiului Bacău a fost îndelung comentată, a venit și rîndul liderilor administrației publice oneștene să își scoată averile la vedere. Spre deosebire, însă, de omologii lor din Bacău, care au mărturisit că au o situație materială destul de prosperă, declarațiile de avere ale mai marilor municipiului Onești nu a scos la iveală cine știe ce averi surpinzătoare. Mai marele urbei, Emil Lemnaru, declară că averea sa este compusă din aproape șapte hectare de teren agricol și jumătate de hectar de pămînt în intravilan, obținute în perioada 1992 – 2002, o casă de locuit în suprafață de 403 metri pătrați, cu tot cu anexe, o mașină Dacia din 1977 și unul sau mai multe conturi bancare a căror valoare depășește 10.000 de dolari. Dacă declarația de avere a primarului Lemnaru este limpede, mai confuză și ambiguă în exprimare este cea semnată de subalternul său, viceprimarul Ion Negoiță. Acesta are un hectar și jumătate de teren agricol, o jumătate de hectar de pădure și o altă jumătate de hecatr în intravilan, un apartament și o casă de vacanță primită moștenire și un autoturism Dacia din 1989. Ca să fie corect pînă la capăt, viceprimarul Negoiță își trece în declarația de avere și bunurile de prin casă, respectiv dotări casnice, mobilier și aparatură electrică și electronică în valoare de 200 de milioane de lei. Ana Croicu, secretarul municipiului Onești, deține în proprietate aproape două hectare de teren și un apartament de 49 de metri pătrați.

Așa cum era de așteptat, nici una dintre declarațiile funcționarilor care lucrează în cadrul acestei instituții nu a scos la iveală cine știe ce averi surpinzătoare. Majoritatea acestor funcționari au declarat că au un apartament și cel mult o mașină, unul sau două apartamente. Cîțiva dintre ei au tras cîte o linie în dreptul fiecărei rubrici din dreptul decrației de avere. Asta înseamnă că acești oameni nu au chiar nimic în proprietate, lucru care ar trebui să îi determine pe cei care le sînt șefi fie să le mărească salariul, fie să le repartizeze măcar în apartament din fondul de locuințe aflat la îndemîna municipalității. Dacă nici acest lucru nu este cu putință, nu ar fi rău ca oamenii care conduc destinele urbei să spună și celor din minister cum reușesc să facă administrație publică locală cu funcționari care nu au un acoperiș deasupra capului și prin buzunarele cărora suflă vîntul. Situația nu arată foarte diferit nici în ceea ce îi privește pe consilierii locali. Consilierul Ioana Adobricăi declară că singurele sale surse de venit sînt salariul de profesor și indemnizația de consilier. Din acești bani, Ioana Adobricăi a reușit să își cumpere un Espero, un apartament și aproape o mie de metri pătrați de teren în intravlan. Colegul său, consilierul Gheorghe Arusei, director adjunct la SC „Mecon” SA Onești, susține că are un apartament de 45 de metri pătrați și o mașină Dacia fabricată în 1990. Declarația de avere a consilierului Ioan Butucaru este plină de liniuțe și tăieturi. Administratorul societății Beneforest susține că nu a reușit, pînă acum, să își cumpere nimic. Ioan Butucaru spune că nu are casă, nu are mașină, conturi bancare sau terenuri și nici bunuri sau proprietăți care îi pot aduce un venit anual mai mare de 10.000 de euro. Ceva mai înstărit pare a fi consilierul Liviu Caramanu, care, pe lîngă apartamentul de 44,3 metri obținut în 1998 și mașina Dacia fabricată în 2001, mai are și o casă de vacanță în suprafață de 42 de metri pătrați.

Nici Ghorghe Ciobanu, directorul Spitalului Municipal din Onești, nu are o situație materială demnă de invidiat. Medicul Gheorghe Ciobanu spune că are, din 1992, 1.900 de metri pătrați de teren în intravilan, un apartament în suprafață de 65 de metri pătrați obținut în 1990, iar din 1996 mai are și o casă de vacanță în suprafață de 54 de metri pătrați. Medicul Ciobanu mai are un autoturism Opel Kadet fabricat în 1989 și acțiuni sau părți sociale la una sau mai multe societăți comerciale a căror valoare depășește 10.000 de euro. Singura avere a consilierului Adrian Dinu, director la SC Rafo Net SRL, este un apartament de 82 de metri pătrați obținut în anul 1991. Un apartament și o mașină Dacia are și consilierul Mihail Gîrmacia. Maria Julieta Șandru, administrator al societății Fieronelimar, pare a se număra printre cei mai înstăriți consilieri locali. Ea deține două apartamente, o garsonieră, un spațiu comercial, un Mercedes fabricat în 2002, un Audi din 1990 și un Espero din 1996, precum și acțiuni sau părți sociale la una sau mai multe societăți comerciale a căror valoare depășește 10.000. Ioan Tofan, administratorul societății Alimon din Onești, are 0,8 hectare de teren agricol și este proprietarul unei case de 170 de metri pătrați și a unui autoturism Dacia fabricat în 1997. Nici consilierul Paul Păncescu, directorul Sucursalei Moldova a societății IMSAT SA București, nu își declară cine știe ce averi fabuloase. Paul Păncescu suține că singurele sale averi sînt cele două apartamente a cîte 59 de metri pătrați pe care le-a achiziționat în 1992, respectiv 2001.

La o privire mai atentă pe aceste declarații de avere, se poate observa că oneștenii sînt conduși de oameni mai mult săraci decît bogați. Cu excepția consilierului Maria Julieta Șandru, ce declară că are o situație materială destul de prosperă, și a consilierului Emil Dănilă, care susține că are aproape două hectare de teren arabil, un apartament, casă de vacanță și o casă de locuit neterminată și conduce două mașini, un Seat din 1991 și o Dacia din 1986, majoritatea aleșilor oneșteni sînt asemeni muritorilor de rînd și nu au de ce să fie invidiați pentru averile pe care le dețin. (E.SOLOMON)