• toată platforma petrochimică oneșteană este acum privată • noii proprietari s-au angajat să nu dea oameni afară, să păstreze profilurile de activitate și să facă investiții • brevetele de invenție din patrimoniul Carom nu pot fi vîndute timp de cinci ani
Carom Onești și Chimcomplex Borzești au, începînd de ieri, noi proprietari. Semnarea, la APAPS, a contractelor, echivalează cu încheierea celui mai dificil proces de privatizare din județul Bacău: trecerea din proprietatea statului în proprietate privată a platformei petrochimice Borzești. Concepută în anii ’60, ca un combinat integrat, platforma s-a fărîmițat imediat după 1989, cînd s-a „spart” în trei unități: rafinăria Rafo Onești, combinatul de producere a cauciucului Carom Onești și combinatul de produse clorosodice Chimcomplex Borzești. Managementul, conjuncturile de pe piața națională sau mondială au aruncat cele trei noi firme în dificultăți financiare care s-au agravat de la un an la altul. Datoriile la bugetul statului au crescut vertiginos. Cînd pierderile înregistrate anual de buzunarul statului au fost de nesuportat, Rafo și-a închis porțile pentru aproape doi ani. Au urmat greve, proteste de stradă, pichetări. Mii de familii din Onești și-au văzut pusă în pericol pîinea.
Prin 1996, a devenit mai mult decît evident că privatizarea este singura variantă pentru ca statul să scape de găurile tot mai adînci de la Onești. Considerentele sociale nu au fost de neglijat, în condițiile în care pe platformă au lucrat, înainte de anii ’90, peste 10.000 de salariați. În cele trei firme mai lucrează acum, în total, aproape 6.000 de angajați, iar datoriile pe care societățile le au la bugetul statului ating cifre astronomice, de mii de miliarde de lei.
Statul a scăpat de bătăi de cap la Onești. Noii patroni sînt încrezători. Ei spun că noile afaceri pe care le au în portofoliu sînt rentabile și că doar oscilațiile pieței sau tehnologiile învechite au făcut ca firmele să acumuleze datoriile uriașe. Vor reuși, oare, noii patroni să pună pe picioare ceea ce ani de zile s-a dovedit a fi un eșec? Sau, asemeni celui de-al treilea patron de pe platformă, Corneliu Iacobov, vor realiza că au făcut o afacere proastă și vor apela la ajutorul marelui prieten: statul?
Ștefan Vuza este noul proprietar al Chimcomplex
Ștefan Vuza a devenit noul proprietar al SC Chimcomplex SA Borzești, după ce grupul de firme condus de el, format din A2 Impex Ploiești, Romferchim București și Contactoare Buzău, a cumpărat pachetul de acțiuni de 97,7 la sută din acțiunile societății.
Valoarea totală a tranzacției este de peste 25 de milioane de euro.
Capitalul social al societății este de aproximativ 1.668 de miliarde de lei, iar APAPS a vîndut un pachet de 94,7 la sută din capitalul social.
Prin contractul de vînzare-cumpărare semnat luni, Ștefan Vuza se obligă să mențină timp de cel puțin cinci ani obiectul principal de activitate al întreprinderii, adică fabricarea produselor chimice anorganice și organice de bază, a pesticidelor și a altor produse agrochimice. Din cifra de afaceri, 70 la sută va trebui să fie realizată prin afaceri din domeniul principal de activitate. Prin același contract, noul proprietar a garantat cu imobile că va realiza un program de investiții la Chimcomplex. De asemenea, acționarul majoritar și-a asumat obligația să nu aprobe în Consiliul de Administrație sau în Adunarea Generală a Acționarilor, în mod voluntar, dizolvarea și lichidarea societății. Unul dintre punctele din contract care va mulțumi cu siguranță sindicatele este că, timp de cinci ani, numărul de locuri existent în momentul privatizării se va menține. Virgiliu Băncilă, directorul general al Chimcomplex, ne-a informat că, după ce au fost disponibilizate peste 300 de persoane, în combinat lucrează acum 1.100 salariați. „Cred că, după privatizare, societatea va merge mai bine și sper ca noul proprietar să realizeze investiții”, ne-a declarat Virgiliu Băncilă.
Tender dă 5,5 milioane de euro pentru Carom
Pentru 5,5 milioane de euro, Ovidiu Tender, prin SC Tender SA Timișoara, a devenit acționarul majoritar la SC Carom Onești. Prin contractul de vînzare-cumpărare, Tender a intrat în posesia a aproximativ 4,3 milioane de acțiuni, adică 51 la sută din pachetul total de acțiuni ale societății oneștene. Statul, prin APAPS, a impus cumpărătorului ca, timp de cinci ani, să nu restrîngă sau să modifice obiectul principal de activitate, fabricarea cauciucului sintetic.
De asemenea, Tender se obligă să determine societatea să realizeze o cifră de afaceri din care cel puțin 70 la sută să fie obținută din producerea și comercializarea de cauciucuri sintetice, latexuri sintetice, fenol, acetonă, metil terțiar butil eter, butadienă, gaz petrolier lichefiat, benzine, hidrocarburi aromate, polistiren, oxigen, azot, tot pentru o perioadă de cinci ani. În toată această perioadă, vor fi menținuți în combinat toți cei 1.792 de salariați angajați cu contract pe perioadă nedeterminată. Ca și în cazul Chimcomplex, Tender se obligă să nu contribuie la dizolvarea voluntară, divizarea, fuziunea sau lichidarea societății, fără ca APAPS să-și fi dat acordul prealabil. De asemenea, cumpărătorul nu va putea să vîndă nimic din activele care concură la realizarea obiectului principal de activitate. Ca noutate, SC Tender SA trebuie să facă investiții în protejarea mediului și să respecte prevederile programul de conformare stabilit de Inspectoratul de Protecție a Mediului Bacău prin avizul de privatizare. O altă prevedere din contractul de privatizare este că, timp de cinci ani, noul proprietar nu va putea să vîndă mărcile de fabrică, comerț sau serviciu, brevetele sau invențiile aflate în patrimoniul Carom.
Carom, o fată bătrînă greu de măritat
Cele două societăți din Onești, în care în acest moment lucrează aproape 3.000 de salariați, au scăpat în ultima clipă de lichidare. Printr-un protocol încheiat între Guvernul român și Fondul Monetar Internațional, a fost prevăzut negru pe alb că cele două societăți, împreună cu alte firme nerentabile din țară, trebuiau închise în cazul în care nu s-ar fi reușit privatizarea lor pînă la sfîrșitul acestei luni. A fost aproape un noroc că privatizările pentru cele două societăți s-au încheiat în timp util, mai ales că tentativele Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiunilor Statului (APAPS) de a le vinde au eșuat de mai multe ori.
Carom Onești a fost scoasă în cîteva rînduri la privatizare, dar, aproape de fiecare dată, și-a speriat pețitorii. Singurul combinat de cauciuc sintetic din țară a fost vizat de firme rusești, dar și de investitori români. Unii dintre ei au pus ochii anul trecut pe combinat și s-au gîndit că, dacă tot e o fată bătrînă și disponibilă, pot profita puțin de ea. În toamna anului trecut, VGB Oil București, aparținînd lui Octavian Iancu din București, a cumpărat de la SIF Moldova 30 % dintre acțiunile firmei. În aceeași perioadă, VGB a început o relație de afaceri și la Rafo. La puțin timp după apariția lui Iancu în Onești, între Rafo și Carom s-a semnat un contract de procesare. Carom a început să cumpere de la Rafo diferite componente necesare procesului de fabricare a benzinelor și motorinelor. În Carom există o instalație de procesare care permite obținerea de produse petroliere. După semnarea protocolului, Carom a început să facă benzină și să o vîndă. Potrivit legislației existente la acel moment, obligația de a plăti către bugetul statului accizele la benzine și motorine revenea producătorului.
În august 2002, Rafo avea de plătit către bugetul statului accize în valoare de 1.000 de miliarde de lei. La aceeași dată, Carom datora, tot sub formă de accize, 278 de miliarde de lei. La 31 decembrie 2002, după cîteva luni după ce colaborarea dintre privatul Rafo și firma statului, Carom, a început, acciza datorată de Carom, pentru benzinele și motorinele produse, a ajuns la 1.100 de miliarde de lei, în timp ce Rafo a stagnat la cele 1.000 de miliarde de lei din luna august.
La finalul anului 2002, Carom Onești, cu o instalație de procesare, a ajuns să producă mai mult decît Rafo. Rafo a înregistrat în 2002 o producție de 49.000 de tone de benzină fără plumb, în timp ce Carom a scos pe piață 59.000 de tone din același produs. Așa cum am arătat și cu alte ocazii, ingineria a fost simplă: Carom a luat componente din Rafo, le-a procesat în instalațiile sale și a vîndut benzina. Dar nu direct, ci prin firma VGB Oil București. Numai că procesările în Carom nu au avut loc, în marea lor majoritate, decît pe hîrtie. În realitate, produsele petroliere au fost obținute la Rafo, dar au figurat la Carom.
Așa s-a ajuns ca, în luna aprilie 2003, spre exemplu, accizele pe care Carom le-a înregistrat s-au ridicat la peste 2.200 de miliarde de lei. În același interval, Rafo nu s-a mai încărcat cu nici un leu datorie, sub formă de accize. Fata bătrînă a statului, Carom, aflată în pragul privatizării, s-a afundat în creanțe către stat. În luna februarie 2003, în scenă a intrat un alt personaj celebru: Ovidiu Tender. El a preluat creanța Rafo către Petrom și a anunțat că va deține un procent de 49 % din capitalul social al Rafinăriei. Tender ne-a declarat în mai multe rînduri că relațiile cu firma VGB Oil au fost pur de afaceri și că nu are nici în clin nici în mînecă cu frații Iancu, cei care s-au preocupat serios să facă tot mai neatractiv Carom, împingîndu-l spre noi datorii. Lucrurile nu stau deloc așa, firmele VGB Oil și Tender sînt vechi partenere de afaceri, dar acesta este deja un alt subiect.
La fel de brusc cum a intrat în scenă, Ovidiu Tender s-a și retras. El a anunțat acum cîteva săptămîni că nu-l mai interesează pachetul de acțiuni de la Rafo. Decizia sa a survenit imediat după aprobarea unei ordonanțe privind comercializarea produselor petroliere, care prevede că accizele se achită, în avans, de către cumpărător, la Trezorerie, și abia apoi se poate face livrarea mărfii. Ingineria Rafo – Carom probabil a părut din acest moment neinteresantă, atît timp cît firma de stat nu a mai putut fi folosită ca „acumulator” de datorii. Imediat ce APAPS a anunțat că scoate Carom la privatizare, Tender și-a anunțat intenția de a cumpăra societatea înglodată în datorii. Au existat, însă, serioase temeri că el se va răzgîndi, mai ales după precedentul Rafo. Pînă la urmă, omul de afaceri din Timișoara s-a dovedit a fi un cavaler și a luat de nevastă fata bătrînă. Prețul obținut, cinci milioane de euro, poate fi considerat foarte bun, mai ales dacă este să comparăm cu cele 25 de milioane de euro, sumă pentru care s-a încheiat tranzacția de la Chimcomplex.
Patronii sînt optimiști
Ovidiu Tender ne-a declarat ieri că firma Carom are toate șansele să fie rentabilizată. „Nu aș fi intrat într-o afacere nerentabilă. Sînt convins că activitatea poate deveni profitabilă. Vom dezvolta afacerea de bază, care este producția de cauciuc. Trebuie mărită capacitatea de producție, dar și calitatea produselor. Piață există. Avem un potențial pe piață aproape dublu față de capacitatea de producție”, sînt primele constatări ale lui Ovidiu Tender, în calitate de patron al Carom. El s-a arătat mulțumit de managementul existent pînă acum la Carom, dar decizia finală privind conducerea societății va aparține adunării Generale a Acționarilor (AGA). „Managementul firmei și administrația vor fi stabilite în AGA. Managementul ar putea fi confirmat, reales sau înlocuit cu un altul, dacă vor decide membrii AGA. Eu consider, însă, că managementul de pînă acum a făcut față problematicii existente”, ne-a declarat Tender.
Și Ștefan Vuza, noul proprietar al Chimcomplex, crede că a făcut o afacere bună. „Vom continua să dezvoltăm actuala gamă de produse, astfel încît 70 % din cifra de afaceri să fie asigurată de obiectul actual de activitate. Marfa noastră este vandabilă și am încredere că lucrurile vor merge bine”, ne-a declarat Ștefan Vuza.
Cei 3.000 de salariați de la Carom și Chimcomplex pot răsufla, deocamdată, liniștiți.
Lasă un răspuns