Cumpărătorii beneficiază de facilități

Noii proprietari ai celor două societăți societăți au preluat, în momentul în care au semnat contractele, toată datoria comercială, aproximativ zece la sută din datoria istorică bugetară, dar și sarcina investițiilor de mediu.

Potrivit Ordonanței de Urgență 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare și privatizare a unor societăți comerciale cu capital majoritar de stat, Guvernul a fost generos în a acorda facilități, împrumuturi și eșalonări. Executivul a decis, la mijlocul lunii martie, ca mai multe firme scoase la vînzare, printre care și Chimcomplex Borzești, să poată primi împrumuturi din partea APAPS pentru plata consumului de energie electrică și gaze naturale aferent lunii decembrie 2002. Contractele de împrumut urma să fie încheiate pe o perioadă de cinci ani, cu un termen de grație cuprins între șase luni și un an. De asemenea, Chimcomplex și Carom vor beneficia de extinderea înlesnirilor la plată prevăzute în Legea 137/2002, privind unele măsuri de accelerare a privatizării. Ordonanța mai prevede scutirea la plată a dobînzilor și a penalităților de orice fel, aferente obligațiilor bugetare datorate și neachitate la data de 31 decembrie 2001. La sfîrșitul anului trecut, datoria Carom către bugetul statului a fost de 1.565 de miliarde de lei, dintre care 947 de miliarde de lei le-au reprezentat numai accizele neplătite pentru benzinele și motorinele comercializate. În aprilie 2003, valoarea accizelor datorate de Carom a trecut de 2200 de miliarde de lei. Noul patron, Ovidiu Tender, va primi cadou de la stat peste 2.500 de miliarde de lei. O parte din această sumă va fi reeșalonată, o bună parte va fi pur și simplu scutită de la plată.

Cu Ștefan Vuza, noul patron de la Chimcomplex, statul nu pare la fel de generos. El preia o datorie de 1.400 de miliarde de lei. „Din această sumă, 484 de miliarde de lei sînt numai către furnizori, mai există 100 de miliarde de lei datorii la CFR. Datoriile din acest an se ridică la alte 415 miliarde de lei. Nu ne scutește nimeni de plata acestor bani. Facilitățile primite sînt o gură de oxigen, dar nu sînt semnificative pentru Chimcomplex”, spune Ștefan Vuza.

Noii proprietari de la Carom și Chimcomplex vor pierde „cadourile” guvernamentale, dacă nu își achită obligațiile bugetare curente.

Facilitățile pentru Carom și Chimcomplex pălesc în fața celor acordate RAFO

Special pentru RAFO, cumpărată de Corneliu Iacobov, Guvernul a aprobat imediat după privatizare o Ordonanță de Urgență, prin care datoriile societății la bugetul statului și la Fondul special de drumuri au fost convertite în acțiuni, iar majorările și penalizările de întîrziere la plata acestora au fost șterse. Acestea însumau, la 30 septembrie 2001, 3.332,9 miliarde de lei. Din această sumă, datoriile la bugetul de stat, din impozite și taxe neplătite, erau 1.054 de miliarde de lei, iar la Fondul special al drumurilor publice (MTR) de 277,2 miliarde de lei. Aceste sume au fost convertite în acțiuni și vîndute cu drept de preemțiune către investitorii care au cumpărat pachetul majoritar de acțiuni la Rafo, firmele Imperial Oil Bacău și Canyon Servicos LDA din Portugalia. Majorările și penalitățile au însumat inițial 2.001,7 miliarde de lei, de care investitorii au scăpat efectiv, pentru că acestea au fost anulate.

Numai că rafinăria nu a avut o evoluție economică spectaculoasă nici cu noul patron. Cîteva luni mai tîrziu, rafinăria a acumulat noi datorii. Într-o discreție totală, APAPS a decis că a venit din nou momentul pentru un cadou. Potrivit datelor pe care ni le-au furnizat surse din Ministerul Finanțelor, datoriile Rafo în septembrie 2002 s-au ridicat la peste 1.300 de miliarde de lei, adică aproximativ 45,5 milioane de dolari. Creanța a fost preluată de bugetul statului și transformată în acțiuni pe care Iacobov și partenerii săi de afaceri de la Canyon Servicos LTD le-au achiziționat contra sumei de 11,5 milioane de dolari. Adică statul a încasat pentru o datorie de 45 de milioane de dolari, făcută în condițiile în care societatea era privată de un an, doar 11,5 milioane. Consorțiul Imperial Oil – Canyon Servicos, care, astfel, și-a ridicat cota de participare la Rafo de la 60% la 94, procente.

Rafo continuă, însă, să înregistreze datorii. Peste 1.300 de miliarde de lei are de plătit numai sub formă de accize, dar, de curînd, a obținut și reeșalonare de la Ministerul Finanțelor. Corneliu Iacobov recunoaște că, în acest moment, pentru el, Rafo nu este o afacere profitabilă, atît din cauza conjuncturii internaționale, cît și din cauza legislației românești de ultimă oră. „Componenta de prelucrare a țițeiului aduce pierderi din cel puțin trei motive: prețul țițeiului practicat pe piața liberă, imposibilitatea de a obține credite pe termen lung, și competiția cu SNP Petrom. Și Petrom are pierderi pe rafinării, dar, pe total societate ies profitabil. Ar trebui și noi să practicăm prețuri mai mari, dar românul nu-și poate permite acest lucru”, ne-a declarat Corneliu Iacobov.

Pînă vor veni zile mai bune, patronul de la Rafo spune că nu poate lăsa armele jos, în primul rînd „din considerente sociale. La privatizare, m-am angajat că rafinăria va merge și voi menține cele 3000 de locuri de muncă”. O motivație pentru Iacobov, dar și pentru PSD, să țină în viață rafinăria, unde lucrează de care depind cîteva mii bune de oameni din Onești. Dar, cum nici un privat nu-și permite să piardă, costurile sociale sînt suportate în final tot de stat – adică tot de noi – prin facilitățile fiscale. Fără scutirile și reeșalonările de datorii către bugetul statului, cu siguranță că rafinăria s-ar fi închis demult.