Platforma industrială de la Borzești face parte din primele două planuri anuale promovate pentru anii 1949-1950 de către puterea comunistă, imediat după naționalizarea de la 11 iunie 1948. Aceste programe includeau: Centrala Electrică de Termoficare (actualul CET Borzești), Rafinăria (actuala RAFO Onești), Uzina de cauciuc Sintetic (actualul Carom) și Uzina Chimică (actualul Chimcomplex). În viziunea politică a vremii, aceste întreprinderi trebuia să contribuie la dezvoltarea industrială a țării, prin punerea în valoare a resurselor naturale din zonă: țiței, sare, cărbune. Primele puneri în funcțiune au fost în 1956, cu unele capacități de rafinare și de prelucrare a sării.
Rafinăria Onești a fost construită în perioada 1956-1966. În cadrul Uzinei Chimice (Chimcomplex), primele instalații au intrat în funcțiune în anul 1960, iar la Uzina de Cauciuc Sintetic (Carom), prima fabrică, de fenol, a fost dată în funcțiune în 1961. De consemnat că, la vremea respectivă, dar și pînă în decembrie 1989, reprezentau cele mai mari capacități de producție în domeniu din țară. Aceste unități aveau autonomie de funcționare, deși erau interconectate prin dependența reciprocă de utilitățile energetice. Acestea au fost integrate în sistem în vara anului 1968, prin crearea Grupului Industrial de Petrochimie (GIP) Borzești, transformat în anii 1970 în Centrală Industrială, care coordona activitatea platformelor industriale de profil din țară, între care cele de la Pitești, Turnu-Măgurele etc. În paralel, au fost create unități de deservire a acestor întreprinderi, în construcții-montaj și reparații în petrochimie, instalații și automatizări, transporturi ale produselor albe (carburanți), alte servicii tehnologice. Datorită acestor investiții, aportul județului la producția țării în anul 1973 era foarte mare: energie electrică (11 la sută), combustibil (10,2 la sută), chimie (6,8 la sută). În ansamblul economiei județului, Platforma de la Borzești participa cu mai mult de două treimi din producția totală a județului.
Lasă un răspuns