Fenomenul birocratic din țara noastră constituie unul dintre subiectele de permanentă actualitate, de preocupare și reflecție pentru toți românii, începînd cu Președinția, Executivul, vox populi și întregind șirul cu numeroasele organisme internaționale care ne monitorizează evoluția în proceul tranziției.
Pe tema acestor preocupări, ca unul care am fost pregătit și am participat efectiv la mediul activităților legate de sistemul birocratic, încerc să exprim, în cele ce urmează, cîteva opinii despre birocrație, ca patent românesc. Pentru a putea pătrunde în complicatele labirinturi ale acestui domeniu, trebuie pornit de la constatarea că gestionarea și administrarea activităților legate de funcționarea tuturor mecanismelor componente ale vieții economico-sociale, ale societății românești în întregul său, se realizează implicit și prin intermediul pîrghiilor specifice muncii birocratice. Pornind de la această realitate și pînă la situația creată de excesul în munca birocratică, dintr-o sumară analiză se constată că încărcătura cu activități specifice acestui domeniu este supradimensionată, iar rezultatele globale și sectoriale dobîndite de țara noastră pînă în prezent nu-și găsesc oportunitatea, dar nici justificarea multora dintre segmentele acestui sistem. Concret, se poate spune, fără cîtuși de puțin a exagera, că peste 50 la sută din activitățile actuale ale sistemului birocratic sînt inutile, neperformante, fără eficiență economică și socială.
Atunci cînd ne referim la izvorul activităților birocratice nu se pot trece cu vederea acele structuri funcționale din zona legislativului, a administrației centrale și locale care își derulează programele și activitățile specifice prin sisteme proprii de organizare și funcționare.
Structurile organizatorice își au asigurate legăturile funcționale pe verticală și orizontală, începînd de la Președinție și pînă la primăriile comunale, instituții și agenți economici, indiferent de specificul și de întinderea activităților. Găsirea pragului optim al nevoilor reale ale muncii birocratice rămîne una din responsabilitățile care cad în sarcina Parlamentului, Guvernului și Președinției. In calitate de contribuabili fiscali, avem la îndemînă suficiente informații și exemple pe baza cărora să ne punem problema costurilor birocrației, suportate din bugetele publice și de către agenții economici, care în final afectează nivelul de trai al tuturor.
Un alt considerent care va trebui să fie reținut de guvernanți în dimensionarea activităților birocratice este legat de responsabilitatea care le revine în a drămui fiecare leu cheltuit din bugetele publice, în condițiile cînd peste două-treimi din populația țării trăiește într-o sărăcie și umilință care nu mai pot fi ignorate.
Actuala birocrație s-a dovedit a fi un fenomen cu efecte de frînă în dezvoltarea economică-socială și care se înscrie pe o evoluție istorică ale cărei rădăcini se regăsesc în mod deosebit la începutul perioadei socialismului. Cum a fost justificată necesitatea diverselor forme de birocrație ale acelor vremuri rămîne în sarcina istoricilor. Ceea ce este greu de înțeles pentru mulți dintre contemporani este faptul că după anul 1990 fenomenul respectiv a înregistrat o evoluție care i-a pus pe gînduri pînă și pe mulți dintre reprezentanții organismelor internaționale și, mai grav, chiar și pe cei dispuși să-și croiască o afacere pe teritoriul românesc, investitorii străini, dar și cei autohtoni.
Birocrația, ca fenomen generalizat în societatea românească, își găsește emanația în conceptele promovate de partidele politice și guvernele care s-au succedat la putere în acest răstimp, de organismele administrației centrale și locale care mențin și proliferează structuri funcționale și de organizare purtătoare de activități birocratice cu oportunități și necesități discutabile. Dintr-o analiză, chiar sumară, rezultă pentru oricine că fenomenul birocrației generează costuri enorme, care afectează bugetele publice și ale agenților economici și care, în final, se regăsesc în costurile suportate de fiecare cetățean în parte prin intermediul impozitelor și taxelor directe, dar și al celor indirecte, pe care le regăsim în structura prețurilor produselor și serviciilor la care apelăm zilnic.
Costurile birocrației își au sursele de alimentare din asigurarea funcționării structurilor din administrație din care, alături de Președinție și Parlament, fac parte 25 de ministere și peste 20 de agenții guvernamentale, dar și numeroase organe ale administrației centrale ale statului, inclusiv cele județene, locale ș.a. Intocmirea unei organigrame atotcuprinzătoare, pe verticală și orizontală, ar reprezenta o lucrare de proporții monumentale care sigur ar da de gîndit pentru mulți dintre demnitari, dar în special pentru contribuabilii de rînd, care din sărăcia lor suportă costurile acestei structuri birocratice supradimensionate. (ec. Pavel DARIE)
Lasă un răspuns